Cetățene Iohannis,
Îți scriu cu durere în suflet. Îți scriu
cu dezgust, dar cu sinceritate și bună credință.
Îți scriu la persoana a a doua singular
(și-mi cer scuze cititorilor că adopt acest ton direct, neprotocolar), dar
vârsta mea și statutul meu de om liber, contribuabil corect și cetățean onest,
provocat de atitudinea ta ca șef al statului român, îmi dau acest drept… ba
chiar mă obligă.
Știu că vor fi cusurgii și cârcotași
care vor sări ca arși și vor trece la condamnări și etichetări, la adresa
aserțiunilor mele, ba poate și la niscavai înjurături, dar eu vreau să-ți spun
cum se văd lucrurile de la mine, om simplu care și-a făcut datoria față de
Țară, ca militar și ca civil peste 50 de ani, care a muncit cinstit și care
vrea să beneficiaze de pensia bine meritată cu onoare și demnitate, într-un
climat civilizat, în liniște și pace.
Nu aș fi reacționat dacă acum, la
sfârșitul celor două mandate catastrofale de președinte, ți-ai fi văzut de ale
tale, ți-ai fi administrat casele procurate cu „sudoarea meditațiilor”, ai fi
schiat și jucat golf, ai fi călătorit în lumea largă, (tot) pe banii românilor
pe care îi disprețuiești în mod evident și te-ai fi bucurat cu aceeași „megalomanie,
cinism și iresponsabilitate”[1] de viața unui pensionar cu
adevărat „special”. Am citat din profilul făcut cu atâta acuratețe de
psihologul dr. Iulian Laurențiu Ștefan. Dar nu te poți abține. Este evident. „Primitiv.
Avar. Brutal. Nerafinat”[2] împins din spate de cei care te-au
scos din pălărie, te-au propulsat și susținut… te-ai decis să te autopropui, să
extinzi conceptul de „stat eșuat” transformând N.A.T.O. în „alianță eșuată”? În
numele României?! Pe spinarea Armatei Române și a militarilor pe care i-ai
umilit? Pe umerii celor care au asudat cu adevărat pentru ca tu să faci
escapade cu aeronave private, de lux, în ținuturi exotice… sau unde-a
dus mutu iapa?
E prea mult! E prea de tot! Chiar și
pentru un popor blajin cum este neamul românesc.
Știu că vor fi voci care vor invoca „onoarea
de a avea un reprezentant din Est”, „oportunitatea de a conduce o
organizație internațională de prestigiu”, „șansa de a fi la masa marilor
decizii politico-militare” bla-bla-bla, dar asemenea elucubrații nu pot
veni decât din partea obedienților, incompetenților, analfabeților și a
trădătorilor. Eu aș fi stânjenit ca la conducerea N.A.T.O. să fie unul ca tine,
fie și cu buletin de Sibiu.
Chiar vrei o slujbă la o multinațională?
Apelează la patronii pe care i-ai servit cu vârf și îndesat. Dar în mediul privat
sau poate la aceia care te-au decorat pentru servicii aduse țărilor lor sau
ți-au dat o șepcuță să nu te ardă soarele la piramide.
Cetățene Iohannis,
Când ai ajuns președinte în primul
mandat și ca urmare a votului meu (pe care l-am regretat amarnic).
Inițial, încrezător, mi-am zis: „Neamțu’ ăsta ne transformă, în doar
câteva luni, în partenerul strategic al Germaniei și al Austriei. Cu neamțu’
ăsta intrăm în Schengen într-un an. Cu acest (fost) profesor neamț, România va
deveni educată și civilizată… o țară a lucrului bine/nemțește făcut”…
„Sufletu’ lui Avram Iancu”, am zis după
primii doi ani de speranțe terfelite. Ne-ai păcălit pe toți… de două ori… iar
acum vrei să păcălești țările și armatele N.A.T.O.? E prea mult! E prea de tot!
Căci în realitate nu te recomandă nimic. Nici personal, nici profesional. Uman
nici atât. Ori poate știu mai multe cei care te ghidează?
Iată ce spune în evaluarea sa psihologul
dr. Ștefan[3]: „Lipsa totală a autoironiei, a umorului, a empatiei,
înlocuite cu stări de absență și indiferență afectivă brutale, justificate de o
falsă decență, îi dezvăluie sărăcia afectivă… Dominat de senzația
superiorității sociale, devine adesea ridicol și disonant. Dizarmonic. Fals.
Crud. Inadaptat”.
Câtă dreptate are! „Câtă luciditate,
atâta dramă” spunea filosoful german Friedrich
Nietzsche (neamț adevărat!).
„Calitățile” de mai sus au fost probate
cu prisosință pe parcursul celor două mandate eșuate de președinte… în dauna și
pe spinarea românilor pe care îi disprețuiești. Sprijinit de forțe și interese
antiromânești ai lăsat de izbeliște instituțiile statului, ai lăsat securiștii
noi să țopăie în toate domeniile, ai sfidat justiția, te-ai suit cu picioarele
pe partidele politice, ai dus în derizoriu social-democrația, ai compromis
spiritul liberal, ai încurajat imixtiunea alogenilor, ai făcut praf încrederea
oamenilor în politicieni, în alegeri corecte și aproape că ai dus țara în
război… nu singur, căci „calitățile” personale erau insuficiente, ci cu
ajutorul unor sforari obedienți și zeloși, cu profil psihologic similar, dar
mai vicleni.
Din cauza unor indivizi ca tine, atât de
bine zugrăvit în profilul psihologului Ștefan, am renunțat să mă mai implic în
viața civică și politică a țării. Dezgustat, disperat și sătul de mafiile care
sugrumă „multilateral” România. Și nu cred că sunt singurul.
Cetățene Iohannis,
Te asigur că am ajuns să te
disprețuiesc. În zece ani la „casa de odihnă și agenția de turism” de la
Cotroceni și vila Lac 3, ai compromis funcția de președinte și de comandant al
forțelor armate. Ai disprețuit poporul român, umilindu-i militarii și ai servit
cu totul alte interese decât cele ale României. Ai ridiculizat trăsăturile
neamțului-neamț. Ai batjocorit blazonul de profesor și nu numai. Ce mai la deal
la vale, ai dat cu bâta-n baltă și ți-ai aruncat paltonul pe capota mașinii… Ai
făcut praf totul, dar mai ales prezentul și viitorul țării. „Pas cu pas!”
Nu-ți ajunge? Mie, da!
Dacă ai avea o brumă de bun simț, te-ai
opri până nu e prea târziu, căci minciuna care te-a fabricat și realitatea
deformată în care trăiești trebuie să înceteze. Până nu faci și mai mult rău
României. Nu știu dacă românii te vor ierta, dar istoria, sigur nu o va face!
Pe de altă parte, ți-aș sugera cetățene
să nu contezi sub nicio formă pe sprijinul românilor și în niciun caz pe cel al
militarilor, căci s-ar putea să apară, într-o zi, dintr-o pălărie,
caracterizarea de la terminarea stagiului militar cu propunerea de trecere în
rezervă cu gradul de caporal și vreun brevet de „specialist de clasă” în arma
„croitorie” cu nasturi… Există precedente (vezi „Cazul Petrov”). Nu știu ce
cataclism sau cine știe ce minune ar putea ridica de pe umerii românilor
blestemul de a fi conduși de lideri lipsiți de caracter, incompetenți, corupți,
șantajabili, anti-români sadea.
Din echipa „3+1” au făcut parte: primul
„escu” (1990-1996); al doilea „escu” (1996-2000); al treile „escu” – jucător și
turnător – (2004-2014); alți zece ani fanarioți, un sas-călător-schior-navetist
și profitor. S-au scurs douăzeci de ani de dictatură a serviciilor –
„românești” doar cu numele. Ghinionul poporului român. Ce ne-o mai pregăti
viitorul?
Cetățene Iohannis,
Închei cu îndemnul popular adaptat „Dă-i,
Doamne sasului, mintea cea de pe urmă a neamțului”. Acesta e „nota de
plată” pe care ți-am întocmit-o pentru comportarea ta dezastruoasă , ca „om de
stat”… (stat degeaba!). Fără respect, fără nicio stimă.
„Ghinion”, ai să gângăvești leneș, dar
nădăjduiesc că de data asta să fie al tău, nu al românilor.
Autor: Edmond Milea
Sursa: art-emis.ro
– Simplu cetățean român, contribuabil
onest, dezgustat de prestația lamentabilă a cetățeanului, chiriaș de zece ani
la Cotroceni călător-schior-excursionist-navetist pe banii contribuabilului
român, de pretențiile aberante de a deveni șef N.A.T.O., dar și îngrețoșat de
cei care continuă să-l slujească cu obediență ori să-l „consilieze” în mod
josnic, de cei (prea mulți) care mă împiedică să-mi trăiesc viața de pensionar
cu onoare și demnitate, în liniște și pace.
– Ofițer în retragere care și-a servit
țara de la 14 ani, timp de 30 de ani, specializat în comunicații și război
electronic; doctor în științe militare.
– Salariat în mediul privat, ca angajat
și antreprenor, timp de peste 20 de ani…
Retras (la pensie) din activitățile
civice, politice și comerciale din ianuarie 2023.
———————————-
[2] Idem.
[3] Idem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu