Anemie sau viclenie politică?

                                                                        de Gheorghe Pârja

De Sfintele Sărbători pascale m-am retras din animația orașului, acolo unde îmi este locul, m-am deconectat de la energia nu prea bună a campaniei electorale, având surse de informare limitate. Dar democrația nu este pentru singuratici, mai ales că țara fierbe, candidații, mai ales cei pentru primării, caută cărări convenabile pentru reușită. Până acum acțiunile electorale mi s-au părut suficient de încurcate, imprevizibile și îndoielnice pentru miza lor. Așteptam să văd o maturizare a procesului electoral. Adică decizii cu efect sporit, spre folosul oamenilor, o analiză mai responsabilă a candidaților, care sunt capabili să spună ce gândesc. Și mai ales ce vor să facă. Deci fapte, nu povești.

Oameni maturi, pricepuți, tineri ambițioși, care pricep mersul lumii de astăzi. Altfel, așezările rămân încremenite la margini de proiecte. Aici este rostul partidelor, care să propună candidați cu însușiri convingătoare. Dar, nu de puține ori, tocmai partidele tulbură apele, mizează pe închipuiri, presupuneri, ori un entuziasm nebulos. O să rămână în analele electorale românești eșecul așa-zisei alianțe a stabilității, prin desemnarea doctorului Cîrstoiu drept candidat la Primăria Capitalei. Concepută în laboratoarele de la Cotroceni, Coaliția PSD-PNL a presupus un compromis între două partide, cu programe naționale, cu doctrine opuse. În acest caz, ideologiile sunt ca anotimpurile, nu se potrivesc unele cu altele. Că iarna nu-i ca vara, spunea cineva în alte împrejurări. Candidatul în persoana doctorului ortoped, și ca el mai sunt, iată exemple de incompetență, de incapacitate politică de receptare a realității.

Cei care credem și speram în maturizarea democrației electorale suntem dezamăgiți că cele mai importante partide nu au reușit să impună candidați competitivi, care să inspire performanță. Candidatul pentru București, un bun specialist, s-a dovedit că nu are prezență în context, nu are instinct politic. A fost nevoie de o ședință cu durată de basm ca să ajungă de unde au plecat. S-au întors la cei doi, care acum sunt separați în cursa electorală, dar au pierdut startul competiției. E posibilă și șansa victoriei. Asta nu-i anemie politică? Vorba doamnei Tia Șerbănescu: este o curată bătaie de joc. Și pe seama celor doi concurenți și pe halatul doctorului. Care, pus sub lumina reflectoarelor, s-a dovedit a fi și cu multe semne de întrebare.

Eu percep această campanie drept una prinsă în capcana viziunii șchioape. Reacțiile din teritoriu nu au întârziat să apară. Cum politica este vicleană prin definiție, ne așteptam la manevre electorale inspirate, care să-i surprindă pe adversari. Că jocul politic, pe lângă proiecte, are farmecul lui. Ar trebui investită inteligență, risc, prestigiu, cultură. Apropo de cultură! În toată precampania asta, cuvântul, ca proiect electoral, a fost ocolit. Asta spune multe despre anemie și viclenie în politică. Anemia este mult mai păguboasă decât viclenia în lupta electorală. Viclenia cu sinonimele care nu pot fi eludate este practicată ca o cutumă machiavellică.

Cei care sunt adepții unei politici flexibile ar dori să ne spună: cel care deține puterea poate să acționeze mai cu larghețe. Așa, viclenia este asimilată cu istețimea și dibăcia. La care se adaugă șmecheria, stratagema, tertipul, trucul, șiretenia, orgoliul. Când aceste însușiri sunt folosite temperat-continental oferă un spectacol cu delicii electorale. Din care alegătorul poate să guste și apoi să aleagă. Nu ar trebui să lipsească umorul, care animă spiritele și dă proba limitelor în discursuri. Umorul fără supărare.

Credeți că se poate? Se întâmplă, însă, ca un lider să râdă singur de glumele sale. Din păcate, contextul european, din lume, nu este adecvat pentru umor. După atâta progres, am ajuns să nu se promită pace, liniște, cultură, întrucât avem la orizont războaie, crize, maladii, calamități. Se mai scot din arhive vechile hărți, trăim nostalgia unor vremuri vechi. Un grup de intelectuali din România a cerut Rusiei și Chinei să ne salveze de sub influența Uniunii Europene. Despre asta voi reveni. Sunt acțiuni singulare, dar nu le putem ignora. Candidații ar trebui să aibă în vedere și asemenea aspecte.

Iar dumneavoastră, stimați cititori, să aveți dreapta cumpănire la vot! Într-un an cu patru rânduri de alegeri este nevoie să cereți explicații celor care au fost la cârmă. Să dea seama și primarul, și ministrul, și președintele, și cei care au stat în umbra lor ce au făcut pentru țară. Numai așa putem merge înainte.