Multe se întâmplă în vremea campaniilor electorale. Unele fapte chiar au loc, altele se derulează doar în mintea unor interesați. Nu-i recomandat să „pui botul” din prima la momeală, dar nici să o ignori total, că nici nu știi unde te poate duce.
Se vorbește pe la colțurile unor localuri din urbe
că de mai multă vreme și-au făcut apariția prin Baia Mare niște indivizi care
au stârnit curiozitatea unor observatori locali. În primul rând că se vede de la
o poștă că nu-s din zonă. Apoi, pentru că frecventează locurile aglomerate,
provoacă discuții pe tema alegerilor locale și intervin pe față în favoarea
unui candidat care vrea să pună „Baia Mare pe primul loc”.
S-a „aflat” că o parte din cei „40 de susținători”
ai corigentului de liceu agricol ar fi fost cazați o vreme la un hotel
ultracentral. Au apărut șușotelile, nedumeririle, întrebările în rândul
clienților și personalului unității respective, motive suficiente se pare ca
„unitatea” să fie realocată conform devizei „mai răspândiți băieți, mai
răspândiți”.
În prezent cică se implică la fel de mult dar, lucru
sigur, nu mai sunt găzduiți într-o singură locație. Curios, exact în această
perioadă, deocamdată tot pe la colțuri, este readus în actualitate subiectul
reciclării deșeurilor miniere depozitate în masivul iaz de decantare de la
fosta Flotație Centrală. Cică cele câteva milioane de tone de steril abia
așteaptă „unda verde” de la autoritățile locale băimărene pentru a putea fi
prelucrate și transformate în aur, argint și alte metale mai mult sau mai puțin
prețioase.
Cum se vrea să se realizeze „minunea”? De fapt nu-i
chiar o minune. Ea poate deveni realitate dacă investitorii interesați vor găsi
înțelegere la autoritățile băimărene. Acum mai bine de zece ani n-au găsit. Mai
mult, primarul și consilierii de atunci au dat o hotărâre prin care se
interzice prelucrarea pe bază de cianură a deșeurilor miniere pe teritoriul
municipiului Baia Mare, decizie valabilă și astăzi.
Atunci, controversatul personaj Ion Sturza, fost
premier al Republicii Moldova, urmărit penal în mai multe dosare de-a lungul
vremii, devenit mare acționar (49%!) în firma Romaltyn, proprietara uzinei din
Baia Mare, declara cu voce mieroasă și iz penal de șarlatan:
„Am deschis căi de colaborare şi cooperare cu
autorităţile şi firmele locale, cu toţi cei interesaţi şi sperăm să acţionăm ca
un catalizator pentru dezvoltarea unor proiecte locale de impact. Pe întreaga
derulare a proiectului vom contribui, la un prim calcul, cu aproximativ 18
milioane de dolari sub forma diverselor taxe şi redevenţe, care vor fi o
resursă de dezvoltare a zonei, puternic afectată de închiderea minelor şi de
condiţiile economice dificile din ultimii ani”.
Așa cum spunem, atunci „căile de colaborare și
cooperare” au fost închise ermetic de autoritățile locale responsabile. Acum,
se întrevede posibilitatea redeschiderii lor dacă la putere vor veni cei care
sprijină, interesat, acest proiect aducător de mari foloase. Individuale,
desigur.
Nu-i greu de făcut legătura dintre cei „40 de
mucenici” aciuați prin Baia Mare, investitorul moldovean și sprijinul acestuia
în favoarea partidului pe care îl vrea la butoanele municipiului. Că, dacă nu
ajunge primar „corigentul”, toată zbaterea moldoveanului este în van.
Grigore CIASCAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu