Cugetări în prag de alegeri

Contrar evenimentelor bizare din campania electorală, Administrația locală din teritoriu trebuie să beneficieze de atenția cuvenită. Primarii, președinții de CJ și consilierii sunt personajele politice cele mai apropiate de nevoile cetățenilor și comunităților locale. De aceea scopul localelor este ca electoratul să ofere votul unor candidați capabili și deciși ca în timpul mandatului să rezolve măcar o parte din problemele comunităților locale. Ținând seama de rolul aleșilor locali la toate alegerile, electoratul ar fi trebuit să ia cu asalt secțiile de votare. Situație dificilă dacă luăm în calcul că unicul criteriu care definește interesul pentru alegeri este prezența la urne a electoratului. Fenomenul a funcționat până la alegerile din 2000, perioadă în care relația dintre electorat și partide a fost relativ acceptabilă și bazată pe un oarecare nivel de încredere. Ulterior, s-a deteriorat, electoratul și-a pierdut încrederea și speranța pusă în aleșii locali, încât și la alegerile precedente, prezența la urne nu a depășit 45%. Actuala campanie sufocată de acuzații reciproce, declarații contradictorii și controversate, de promisiuni, unele de domeniul SF, derutează electoratul și poate afecta rezultatul alegerilor. Analiștii politici și sociologii spun că, la locale, în general, alegătorii votează candidații pe persoană fizică, fără să țină seama de apartenența lor politică. Numai că serialul “Primar de București” cu episoade ridicole și extrem de mediatizate contrazice teoria sociologilor. Candidații și liderii partidelor care-i susțin împart voturile fără să anticipeze (nu au cum) decizia alegătorilor în cabina de vot. Unde aceștia votează după criterii numai de ei știute. Altfel spus, liderii vând candidaților pielea ursului din pădure. Eu cred că alegătorii pătimași, care la locale au de gând să apeleze la votul negativ, adică votează cu x ca să nu câștige y, mai bine ar sta acasă. Controversată rămâne teoria conform căreia primarii PSD și PNL, majoritari în teritoriu, ar putea influența votul alegătorilor. În mediul rural, unde aceștia vin mai des în contact cu alegătorii, teoria ar putea fi valabilă numai în perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale. În orașe, mai ales în cele mari, aleșii aflați în funcție, dar și candidații noi, în afară de mijloacele propagandistice, pe care le au la îndemână și utilizate în campania electorală, nu cred că pot interveni în decizia alegătorilor. Dacă electoratul poate trăi fără partide, în cazul aleșilor locali, apartenența politică devine obligatorie în forma, nu în conținutul ideologic al partidului. Primarii speculează apartenența politică a președintelui CJ, persoana cu banii, pe care uneori îi împarte preferențial clientelei politice, după cum spun cei din opoziție. Prin urmare, în anii electorali, traseismul politic trebuie acceptat ca o necesitate înțeleasă. Controversat este și statutul aleșilor locali, aflați în funcție mai mult de trei mandate. În ideea că alte persoane alese în funcții publice nu vor lucra mai bine, nici nu vor fura mai mult, în multe localități, alegătorii nu se gândesc să-și schimbe primarii. În astfel de cazuri, de alegeri nu ar mai fi nevoie, deoarece automat func­ția, neoficial și artificial, devine profesie, adesea lăsată moștenire urmașilor. Controverse generează și pregătirea candidaților pentru a exercita funcții publice. Criterii precum notorietatea, faptul că unii candidați sunt buni gospodari sau manageri eficienți ai unor instituții publice nu oferă garanție pentru a gestiona corect problemele comunităților locale. După unele păreri, nici prea multă carte nu ajută primăritul sau președinția CJ. Personal, cred că cei care aspiră la funcții publice ar trebui să fie absolvenți ai unor facultăți specializate în administrația publică. O contradicție apare între mulțimea problemelor din comunități, greu de soluționat, și numărul crescut al aspiranților la funcții publice. Explicația e simplă. Setea de îmbogățire anulează decența, moralitatea, responsabilitatea și promisiunile făcute în campania electorală. O funcție în administrația locală este o afacere prosperă. Un ales local, fără să fie implicat în treburi dubioase, după unul sau două mandate poate deveni bocotan, cum se zice pe la noi. În oamenii de afaceri intrați în politică pentru a se îmbogăți nu am încredere. Faptul că a crescut numărul aleșilor locali corupți cu dosare penale pune pe gânduri electoratul. Context în care întrebarea “dar eu cu cine votez?” ar putea fi înlocuită cu alta “dacă mă voi duce sau nu la vot”. Opinii despre alegerile din județul și orașul nostru, cu altă ocazie.

prof. Vasile ILUȚ