MARIANA KISS, SUFLETE DESCĂTUȘATE, Colecția Poesis, EcREATOR, Baia Mare, 2024

Motto: „te îmbrățișez prieten drag

din orice colț al lumii ești

îți așez sufletul meu în prag

privește-l e plin de povești”

Coperta acestei cărți ar putea fi un rezumat al sentimentelor împărtățite de autoare cititorilor săi. Ea înfățișează o îmbrățișare  a două inimi tinere simbol al mulțumirii și al fericirii celor două persoane.

Semnificația titlului volumului de poezii Suflete descătușate ne duce cu gândul la libertatea omului care vrea să iubească și să fie iubit iar descătușarea sufletului pare a fi scrisă în cartea bucuriei; scopul vieții noastre este să fim fericiți și mântuiți iar fericirea e numai atunci „când ceea ce crezi, ceea ce spui  și ceea ce faci sunt în armonie.” (Ghandi)

Fericirea fiind un ideal al imaginației și nu al rațiunii este căutată mereu de poeți care adună senzațiile imaginației creatoare în versuri revelatoare.

Autoarea nu știe care e natura visărilor sale, pendulează între real și imaginar „nu știu unde te-am mai întâlnit/ poate la ușa zefirilor/ când frământau anotimpuri”  ( nu știu)

Deoarece acele ceasornicului nemilos„fug spre întuneric” regretul iubirii pierdute izbucnește iar versul și muza poeziei reține clipele fericite: „te-aștept de mult timp iubire

nu-mi știu locul fără tine

versul n-are nemurire

lacrima în loc mă ține

nu știu când e zi sau noapte

nici anotimpuri nu mai sunt

n-am mai auzit nici șoapte

cioplindu-mă în lutul sfânt”  (creația nestinsă)

Se pare că a trecut mult timp iar umbra amintirilor fericite o „strigă” mereu: „e mult timp de când/ gândul meu a poposit/ pe tâmpla viselor mele/ să se contopească cu ele”   (umbra infinitului)

Cu o tainică iubire, cu un suflet mereu tânăr „câteodată aș vrea să fiu steaua/ ce îți luminează noaptea”  (câteodată)

Iar iubitul imaginar: „mi-ești zeul frumos din Empireu/ tu mi-ești culoarea din peneluri/ mi-ești cerneala visului nocturn/ cu care scriu pe cerul înstelat/ vreau în fiecare clipă să-ți spun/ dorul din piept ce m-a măcinat”  ( tu mi-ești culoareadin peneluri)

Dacă nu am simți durere, dacă nu am visa „am avea aripile frânte/ ne-am pierde / în coamele valurilor” totul  pare veșnic, mai ales iubirea care nu moare: „știu/ nu poți fără mine/ știi/ nu pot fără tine/ chiar dacă suntem râuri/ și curgem separat”  (lacrima lunii)

-„ tu și eu/ regizăm și jucăm/ fiecare scenă/ dintr-o piesă de teatru/ unde iubirea descătușată/ ne face să ne pierdem/ în sublimul absolut”  (sublimul absolut)

Scriitoarea Mariana Kiss încearcă prin versuri meșteșugite să ne spună că nimeni nu este dator  cu fericirea ta în afară de tine și că „ nu există fericire  de care să-ți amintești fără tristețe. ( O. Paler) iar acest volum de poezii aduce un plus valoric liricii feminine prin spontaneitatea și originalitatea de care a dat dovadă autoarea.

 Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni,MM, 2024

 

 

 

 

 

.