Ion C. Pena s-a născut pe 25 august 1911 în Belitori, azi Troianul, județul Teleorman într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena și Polibiada – Alexandra(Lisandra) Pena. Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag din marginimea Corabiei, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort pe front în Spitalul Militar din Alba Iulia, după o lungă şi grea suferintă, scriitorul este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Pe 29 iulie 2024 se implinesc 80 de ani de la moartea sa stranie si plină de durere. El a fost primul născut si al cincilea copil pe care părintii l-au îngropat în timpul vietii. Făcuseră poteci la cimitir si biserică pentru înmormântări şi parastase.
Ion C Pena a fost un publicist, poet, epigramist și
prozator român. Destinul nu l-a răsfăţat, soarta i-a fost potrivnică, firul
vieţii lui întrerupându-se la vârsta de numai 33 de ani, nedându-i şansa să se
realizeze în plan literar pe măsura posibilităţilor şi vocaţiei sale. Debutează
publicistic pe 15 aprilie 1932 în Revista – „SO4H2″, din Turnu Măgurele, cu
poezia „Alpinism”, scrisă pe când avea 17 ani. Traduce şi publică, împreună cu
Ştefan Baljalarschi, „Poemele mele” de Serghei Esenin. De tânăr, Pena şi-a
creat adversităţi publicând în anul 1932 (21 de ani), texte prin care se
delimitează de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, în care-l combate pe
Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului şi
istoric german, un critic fervent al latinităţii.
Pena îi persiflează pe legionari, în una din
epigramele sale apărută în 1938 în Ziarul „Drum” si apoi în volumul „Furcile
caudine” în 1939, îl ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul şi principalul
susţinător al lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Gărzii de fier: Lui A.
C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/O epigramă – şi-i păcat!/ Misterul? Muza i-a
fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată şi
pe ea evreică.//
Anti-bolșevic convins, scria, înainte de venirea
trupelor sovietice, în Revista „Păcală”, al cărei motto era: „Iar când la
Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă,
că nu strică!.
A fost membru al Grupării literare „Drum” din
Roşiorii de Vede, asociaţie a tinerilor publicişti teleormăneni, înfiinţată în
1937 sub preşedinţia de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, preşedinţi activi
fiind Nicolae Stănescu-Udrea şi Florian Creţeanu.
Pena a creat şi s-a impus într-o perioadă tulbure
(1928-1944) a istoriei României şi a Europei; etapă, însă, urmată de epoca
regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea lui în afara circuitului
public prin includerea sa în “Fondul special – interzisi”, S, între 1945-1989.
Până în 2000 nu s-a ştiut mai nimic de el. Doar epigramiştii seniori îşi mai
aminteau epigramele sale în care-i creiona pe Păstorel Teodoreanu, Cincinat
Pavelescu, Nicolae Iorga, Ion Minulescu, s.a.
La începutul anului 1942 poetul Pena era publicat în
„Universul Literar”. Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe
strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, „Universul Literar” fiind
suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, Ziarul
„Universul”. În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 – 1993) îl numea
pe Pena – „Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o
figură cu totul aparte în corul celorlalți”, „astăzi Ion Pena vine între noi cu
o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei
tinere … versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se
sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte
poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat
către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc:
Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără
reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
Prozatorul Constantin Stan (1951 – 2011), care era
directorul secţiei de prozǎ a Uniunii Scriitorilor, în „Ziarul de Duminică”,
din 28 septembrie 2001, în articolul sǎu „Un caz ciudat”, vorbește despre
faptul că Pena, prin povestirea sa in doua parti, Moneda Fantazienilor –
Fantazia, 1937 – februarie 1938, îl devansează pe George Orwell, autorul
faimoaselor romane: Ferma Animalelor (1945) si O mie nouă sute optzeci și patru
(1984).
In urma documentǎrii pe care am fǎcut-o în
biblioteci și arhive, am descoperit cǎ Ion Pena a publicat și era apreciat în marile publicații
bucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”,
„Vremea”, Cuget Clar (Noul „Sămănător”) condusă de Nicolae Iorga în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată
de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”,
„SO4H2”, „Graiul tineretului țărănist” …
Profesional, ca finanțist (perceptor), a funcționat
timp de 4 ani și 10 luni in Banat la Sichevița – județul Caraș(1936 – 1941), ca
delegat de agenție. Aici inființează Căminul cultural – „Lumina”, cu sediul in
incinta Primăriei, doneazǎ cǎrți bibliotecii și împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un
aparat de proiecție. Apoi, la Domnești – Muscel, actualmente în Argeș, Pena
lucrează ca agent administrativ. Aici înființează, în 1941, „Biblioteca
modernă” prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în
special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de
tineretul grupat în jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. In Domnești
se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește pană la plecarea pe
front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și
comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă
la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, „Haiducii Muscelului”. In fapt,
Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al
președintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților. A
fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu
Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au
adus – decedat fiind pe 29 iulie 1944 – in perioada 1945-1989 – represaliile
sistemului care l-a inscris in „Fondul special – interzisi (S)”.
Țelul meu este scoaterea la lumină a unchiului meu
prin demersul „Ion C Pena din nou printre pămanteni”. Un arc în timp prin care
putinele scrieri pe care le-am mai găsit pot fi repuse în circulatie. In 2011 a
apărut volumul „Scrieri„ de Ion Pena, Bucuresti, care poate fi găsit la adresa
pdf-ului: http://www.jurnalromanesc.ro/jr1/images/STIRI/2014/12/16/Evenimente/ION%20PENA%20-%20SCRIERI_%20text_aranjat_tipo.pdf
Doriti să aflati mai multe despre scriitorul erou,
accesati: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena
A
consemnat Marin Scarlat, strănepotul scriitorului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu