luni, 29 iulie 2024

POESIS - MIHAELA C.D.

 


AM VÂNDUT ANII PE UN POL

 

Am alergat s-avem de toate 

În goana anilor trecând  

Vāzutu-i-am fugind pe roate 

N-am privit anii rând pe rând 

 

Și n-am realizat vreodatā 

Cā împreunā-n drumul lor

Anii minunați șterg deodată

Tot ce apare-n calea lor

 

Cu anii trece tinerețea 

Frumusețea mândrā floare 

Cu ei se duce robustețea 

Și ce-mbātrânește, moare

 

 

Se duc cei dragi în reci morminte 

Lāsând în suflet mare gol 

Regrete-n noi plângând cuminte 

C-am vândut anii pe un pol.

 

Amândoi 

 

 

Încă din clipa-n care te-am văzut

Am înțeles că nu-i o întâmplare 

În soarta noastră fost-a prevăzut 

Să ne-ntâlnim în circumstanțe clare

 

Să știm că ne-am găsit definitiv 

Ca să clădim a vieții diademă 

Și să dansăm pe-al vieții portativ

Purtând  mereu a dragostei emblemă

 

Și amândoi s-avem același vis

Spre ‘nalte zări într-un tandem să zburăm 

Să-mpărtășim același compromis 

Ș-apoi viitoru-n doi să-l descifrăm.

 

Și chiar de anii peste noi au nins 

Tot în doi măsurăm a vieții pripe

Căci ne iubim cu-același foc aprins

Și savurăm în doi aceleași clipe.

 

 AȘTEPTĂM O MINUNE   

 

Așteptăm o minune 

Din ceruri ca să vină 

Şi un veac de tăciune 

TU preschimbă-n lumină 

 

Vrem doar o șansă,un semn

Dinspre bolta albastră

Trimite-ne un îndemn 

Şi-o idee măiastră 

 

Şi-n dulcea rugăciune  

Prin cuvântul care-i spus 

Așteptăm o minune 

Dinspre raiul sfânt, de sus 

 

Şi pe-a nopţilor strune 

Şoapte vin să ne-alinte

Printre razele brune

Ȋn şirag de cuvinte…

 

BOLNAVI DE NEIUBIRE 

 

Tot alergând în jos și-n sus 

Bătând cărări către apus 

Ne căutam prin răzvrătiri

Ne regăseam în noi iubiri 

 

Grav bolnavi de neiubire  

Cătam lan de fericire 

Tristețile dansau în noi 

Împerecheate-n pas de doi

 

Și le-am cules de peste timp 

Legate-n snopi de anotimp 

Iubiri răsfirate prin ploi 

Dureri ascunse bine-n noi  

 

Dar gândul despre tot ce-a fost

Inima ne-o ținea in post

Nefăcând loc de simțire

La o proaspătă-încolțire

 

Lăsând trecutul care-i dus 

Și îngropând tot ce-a fost spus 

Creștea bob de fericire 

Găsind leac la neiubire.

 

 Doar un sărut     

 Doar  un sărut să-mi dai și  plec

Te las să-ți regreți oftatul

În fata ta timid m-aplec

Și nopții-i ascult cântatul.

 

Doar o secundă să mai gust

Din fraga buzelor coapte

Pe drumul vieții cel îngust

Lumină să-mi fie în noapte.

 

Și cerul cu stele plângă

De-atâta amor necuprins

Și lunii inima-i frângă

Cu dragostea ce a surprins.

 

Și chiar de nu mă vei mai vrea

Și lumii-ntregi  ai să te dai

Răbda-voi soarta cea mai grea

Te rog doar un sărut să-mi dai .

 

Dor într-o sacoșă de piață    

 

  Câtă iubire poți strânge o viață 

Din ce-ai  primit și ce ai dăruit

Într-o sacoșă mare de piață 

Și de-ai pierdut, s-aduni te-ai străduit 

 

 

Că-i bogăție ce-ai purtat în suflet

Podoabe, valoroase neclintiri

Stau înșirate pe al vieții umblet

La urmă-s toate numai amintiri

 

 

Păstrează-le în seiful minții tale

Adună-le căci sunt valori de preț

Când anii cei frumoși o iau la vale

Privindu-te în urmă cu dispreț…

 

 

Acum ți-ai adunat podoabe scumpe

Din amintiri trăite-ntr-o viață…

Tezaur minunat ce poartă-un ghimpe

Dor… într-o sacoșă de piață!

 

 Dragoste, rază albastră

 

M-ai privit  și-ntr-o suflare

Ai decis să-mi fii iubit

Oferindu-mi roșie floare

Îndrăgostindu-te subit.

 

Din secunda fermecată

Ți-am fost zâna ta din vis

Făr’ prea multă judecată

Ai trecut iubirea-n scris.

 

De atunci mă rog la stele

Să te tină fericit

Te-am privit și-n clipe grele

Tot la fel, tu, m-ai iubit.

 

Dragoste, rază albastră

Peste noi în veci să fii

Luminează casa noastră

Și-n iubire să ne ții .

 

 Îndrăgostește-mă de tine

 

Pe-alei de dor, cu pași mărunți

Iubirea vie tu mi-ai scos în cale 

Din muguri verzi spre munți cărunți 

De mână-am mers în doi, pe-a vieții vale

 

Prin ploi, prin vânt și vijelii

Alături tot mereu, protector mi-ai fost

Și n-ai cedat din temelii

Rămas-ai ferm, îndrăgostit pe-al tău post

 

Pe toate-n doi, noi le-am gustat

Avut-am greutati dar și bucurii

Iubirea-n inimi ne-am crestat

Îndrăgostiți, dansând spre culmi azurii

 

Prin orice vremi o să trecem

Mereu în doi, alături, fi-vom bine

Viata sclipind s-o petrecem

Îndrăgostește-mă mereu de tine!

 

 FLOAREA SOARELUI

 

Floarea soarelui sprințarā

se întoarse cātre cer

Soarelui ca sā-i zâmbească

cu ocheade, pline de mister

Peste câmpuri

peste sate, peste varā.

 

Cā-i de Soare-ndrāgostitā

pentru el e numai ochi

Veselā e și gātitā,

sā-i trezească interesul

Dar se pare c-un deochi

începu sā-i poarte fesul.

 

Vântul gingaș o alintā

prin petalele de miere

Câtā dragoste-i-aratā

peste lanuri, peste sat

Și-ale florii coliere,

se apleacă, sacadat.

 

Iubire ca a noastră 

 

N-a fost iubire-n lumea asta mare 

Ca și iubirea ce-o aveam noi doi 

Suspină firul ierbii pe cărare

Cerșind tandemul nostru înapoi 

 

Ai fost iubirea vieții mele 

Crezut-am că pe veci voi fi a ta 

Dar soarta vieții ne-a scris clipe grele

Si-a șters acel magnific " va urma'' 

 

De-atâta-îngrijorare plânge cerul 

Cad stropi de lacrimi pentru noi

Iubirea noastră a-înghețat-o gerul 

Si-acum tot universul mi te cheamă înapoi 

 

Cad  lacrimi de tristețe peste lume

Plâng amintirile în glastră 

Si valuri de amor se sparg în spume 

Că nicăieri nu-i o iubire ca a noastră.

 

 IUBIRE DESPERECHEATĂ 

 

Când teii-și scutură lin floarea 

Și umple lumea de-ncântare 

O dragoste îmbibă boarea 

Cu flăcări roșii arzătoare 

 

Din focul scânteilor de-amor

Sar licurici prin toată zarea

Luna de-argint murmură de zor

Și-n valuri se-nfioară marea

 

De fericire cerul plânge

Imposibil de cuprins în vers

Iubirea în culori de sânge

Nemaiîntâlnită-n univers

 

Invidioși peste măsură

Unii ce n-au gustat iubirea

De ciudă, gând rău le făcură

Să le distrugă fericirea

 

Și demoni îi despărțiră-n timp

Iubirea divizând-o la doi

Un EL și-o EA-n rece anotimp

Stingând focul dragostei cu ploi

 

Rupând ce-a fost miraj odată

De ochii lumii deocheată

Dragostea vie de-altădată 

Iubirea lor desperecheată!

 

Mā lasā 

 

Mā lasā fir de iarbā crudā 

Sā-ți înverzesc în verde prag 

Sā-ți fiu alint pentru-a ta trudā 

Și versuri sǎ-ți ofer cu drag 

 

Mā lasā vânt de primāvarā 

Sā-ți ating tâmplele de flori 

Sā-ți ușurez a ta povarā

De pe umeri-ți truditori 

 

Mā lasā petalā de floare 

Sā-nmiresmez tot ce atingi 

Sā-ți parfumez a ta culoare 

Mereu în bine sā învingi

 

Mā lasā ca sā-ți fiu de toate 

Și râu ce susurā în zori 

Un peștișor ce vrea sā-noate 

Razǎ ce-alungā-ai vieții nori. 

 

 Nuntă între stele      

 Frumoasa mea inima-ți pun pe tavă

Din perle de iubiri șirag îți fac

Și-n  valuri curge a dragostei lavă

Iar eu din om în înger mă prefac.

 

Covor de flori ți-aștern acum iubito

Iar eu sărut urma pasului tău

Prin raze de luceferi, incognito

Privind la chipul tău, mă doare rău

 

Cărări de licurici  în cer serbează

Un zâmbet inocent eu ți-am furat

Și universul tău în zări vibrează

Văzând iubirea din gându-mi curat

 

Și-n dans de stele făclii ne-nconjoară

Eu ireal…, tu, floare de cules…

În aburi de magie ne-înfășoară

Mireasă-mi ești, eu ți-s mire ales.

 

 Nu-s ochi mai frumoși  ca ai tăi! 

 

 Nu-s ochi mai frumoși  ca ai tăi

Oriunde-n lume ai caută

Alerg peste munți, peste văi

Mă scufund în privirea ta.

 

 Fericirea nu are sens

Fără tine-i totul abis

Și dorul de tine-i intens

Trăiește cu mine în vis

 

Te țin spre mine aproape

Să-ți dau drumul nu mă gândesc

Și lacrimi stau să mă îngroape

Cu dor de ochii ce-i iubesc.

 

Umblu pribeag și te caut

Mă încurc pe-ale vieții căi

Visând pe note de flaut

Nu-s ochi mai frumoși ca ai tăi!

 

 O iubire dantelată…

 

O iubire dantelată…

Pe cerul vieții, tu mi-ai desenat

Și-am crezut că viața toată

De ea fi-va văzduhul luminat.

 

Dar s-a deșirat iubirea

Și firele ei, rău s-au încurcat

Vis…, ajuns-a fericirea

Să o mai prinzi nici n-ai mai încercat.

 

O iubire dantelată…

Ce credeam că ne-a fost dată pe veci

Și-am pierdut-o dintr-o dată…

Rămas-au numai triste clipe, seci.

 

 Acum mi-e gândul la tine,

La ce-a fost și ce-am avut odată

Și-ți doresc să-ți fie bine,

Cătând o iubire dantelată…

 

RAZE BINECUVÂNTATE 

 

Cântece de mandolină se aud din depărtare

Peste dealuri fac lumină,licurici cântă în zare

Dorul zboară peste toate se răsfrânge peste timp

Vremuri ce-s învolburate, ne vestesc alt anotimp

 

Sete de culori aruncă cerul nopții înstelat

Peste florile din luncă peste câmpul dantelat

Câtă brumă se așează peste lacuri și izvoare

Primăveri și toamne cântă în triluri amețitoare

 

Frumusețile ni-s parcă mai agile în răstimp

Și prin notele celeste mai extrag lumii un ghimp

Liniștea prin vis se-așează peste case întristate

Și din cer, ușor coboară, raze binecuvântate.

 

 SEDUCĀTOR ȘI ELEGANT FESTIN

 

M-ai așteptat știind cā am sā vin

Pe firul vremii, firav cālātor  

Cātându-mā mereu cu dor sangvin

Chiar de știai cā totu-i trecātor 

 

Vrut-ai intervenția divinā 

Ce-ți hārāzește sufletul ales 

Așteptând sā vinā o strāinā 

Ştiut-ai ce pārea de ne-nțeles

 

Mi-ai fācut palat de nestemate 

Pe ușa sufletului tāu intrând 

Respect, iubire și unitate 

Înscrisu-mi-ai în suflet rând pe rând 

 

Și-am trāit frumoasā tinerețe

În clipe poleite de destin 

Umplând viața noastrā de tandrețe 

Seducātor și elegant festin.

 

Vând vise  

 

La o tarabă vise stau grămadă

Și unele-s mai deocheate…

Iar sufletului oferind pomadă

Vor acum  să fie cumpărate.

 

Vând vise, vând vise, vise promise

Veniți voi oameni să le cumpărați

Vând vise vând vise, vise promise

De nefericire sunteți achitați.

 

Ceasul măsoară  clipe neștiute

Și orbi se-ncearcă la-ntâmplare

Dar magia clipei se pierde iute

Nelăsând loc la nicio contemplare

 

Cu vise viața-ți este mai frumoasă

Și tot ce- i greu iți pare mai ușor

Și-o clipă fadă poate fi  faimoasă

De-o tratezi  precum un fulgușor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu