Motto: „Învață din ieri, trăiește pentru astăzi, speră pentru mâine.„
( A.
Einstein)
Am citit
undeva că omul ca să evolueze are nevoie de cultură și de frumusețe. Aceste
două calități le întrunește poezia Luciei Trușcă.
Coperta
cărții cu acest titlu e grăitoare pentru intenția poetei de a găsi frumosul din
această viață trecătoare: un lan de maci stropiți de ploi binefăcătoare:
Ploi de
o clipă/ Maci de-o clipă/ Viața-i trecătoare/ Ca o clipă zâmbitoare.
Pe Luci
Trușcă am cunoscut-o ca participantă la
Tabăra Literară Oprește-mă, la tine, Maramureș, oprește-mă în tine, anotimp în
2024 care a avut loc în stațiunea Izvoarele
din Baia Mare, Maramureș. Acolo s-a prezentat și a citit din ultimele
sale poezii din volumul Clipe – poezii care i-au conturat personalitatea
sa distinctă. A fost apreciată de ceilalți scriitori veniți din toate colțurile
țării dar și din străinătate.
Începând cu
poezia Acasă unde dorul se amplifică cuprinzând o mulțime de sentimente.:
„Îmi zâmbește liliacul/ Într-un colț sfânt din grădină,/ Cărarea divin mă-mbie/
Către un nimb de lumină./În cale mi se așterne/ Dulcea mea copilărie,/ Iau în
brațe liliacul,/ Care de mică mă știe./ Amintirile mă cheamă,/ Stau cuminți
lângă fântână,/ Unde- acuma mă așteaptă/ A mea măicuță bătrână.”
Găsim
definiția poeziei:
„Zi dulce de
primăvară/ Se răsfață-n calendar,
Versuri
încep să răsară/ Din file de abecedar.
Literele, cu
magie/ Rimelor le cad în mreje
Și se țese o
poezie/ Care-ncepe să viseze...
Muza parcă e
vrăjită,/ C-un epitet cochetează,
Se simte
binevenită/ Și cu rimele valsează.
S-a născut o
poezie/ Din iubire de cuvânt,
Găzduită
de-o hârtie/ Ce i-a devenit veșmânt.”
(Poezia)
Într-o lume
zdruncinată de nedreptăți poeta exclamă:
„Într-o lume
măcinată/ De molime și război,
Ne rugăm
pentru dreptate,/ Adevăr și-nțelepciune,
Să fie-n
lume lumină,/Pacea să coboare-n noi.
Doamne, fă
Tu o minune, Ne îmbracă în iubire,
Scutură
lumea de rău,/ Ne scoate din întuneric,
Îngerii din
cer coboare,/ Să ne-aducă alinare.”
(Nesiguranță)
Călător prin
timp și viață -clipa e mereu în față:
„Fiecare
dimineață/ Un nou început ne este
Ne-ncetat
călătorim,/ Urcăm sau coborâm creste.
Nu găsim
nicio ieșire/ Drumurile-s încurcate,
Călătorim în
neștire, /Ne-mpinge viața din spate.
Alergând
prin labirint/ Și sperând într-o ieșire,
Devenim
niște bătrâni/ Călători prin amintire.”
(Călătorie)
Nu e uitată
istoria străbunilor noștri care au luptat pentru libertate, dreptate și pentru
țară iar noi, contemporani cu istoria scrisă și nescrisă trebuie să stăm la
hotare pentru ca unele aspecte nefavorabile țării din istoria României să nu se
mai repete:
„La ceas
târziu de cugetare-adâncă/ Stăteam la sfadă cu străbunii mei,
Fiecare era
colț de stâncă. /Și rezema ai țării umeri grei...
Simțeam că-n
mine țara odihnește/ Și-o datorie-n pieptul meu creștea,
Venise
rândul meu să-i fiu nădejde/ Și umărul care o sprijinea.”
(Străbunii)
Optimistă
din fire, poeta Luci Trușcă lasă gândurile de-o parte, privind luminos spre
viitor:
„Tristețile-s
undeva, în spate,/ Într-un poligon destul de mare...
Inima
rotundul îl înscrie,/ Îmbrățișând al gândurilor cerc,
Razele-i
descriu o geometrie,/ În străluciri acestea se întrec.”
(Geometrie)
Scrise în
vers alb poeziile Luciei Trușcă ne aduc aminte de trecerea ireversibilă a
timpului, de amintirile frumoase ale copilăriri, de trecutul eroic al neamului
românesc; au fost clipe de frumoase amintiri întru veșnicie- dar sufletul
poetei rămâne lângă curcubeu în Țara Fericirii:
„Priveam în
zare frumoasele creste,/ Dup-o ploaie blândă ca-n poveste,
Abia
răsărise frumos curcubeu/ Peste-ntregul sat și-n sufletul meu...
Mi-au
crescut aripi și pluteam ușor,/ Mângâiam din când în când câte un nor
Și-am
poposit în țara orbitoare/ A curcubeului plin de culoare.
O poartă
impozantă s-a deschis,/Pășeam timid într-o lume de vis,
Și-un câmp
de maci de un ROȘU aprins/ Într-o iubire dulce m-a cuprins.”
(Țara
Fericirii)
Prof.
OLIMPIA MUREȘAN, membru UZPR, Ulmeni, MM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu