Cine urmărește cam ce se întâmplă prin țară poate constata, mai ales în ultima perioadă, că peste tot se întâmplă câte ceva demn de consemnat. Aflăm că s-a dat în folosință centura ocolitoare a municipiului Sfântu Gheorghe, că la Oradea s-a construit al nu știu câtelea pasaj rutier, că se lucrează în draci pe mai mule autostrăzi, inclusiv la tunelele care trec pe sub dealuri și munți, că s-a deschis circulației tronsoane semnificative de drumuri expres, că se construiesc poduri și viaducte în diferite zone, că se reabilitează segmente de căi ferate, că...
E bine, e foarte bine că se întâmplă toate astea după atâția ani de stat degeaba. Nu-i bine că Maramureșul lipsește cu desăvârșire din știrile astea bune. Și nu de ieri sau de alaltăieri, ci trei decenii și jumătate. Nu trebuie să ne forțăm mintea și priceperea pentru a constata că, de fapt, la noi nu se întâmplă nimic.
Drumul expres Baia Mare -Satu Mare, mă rog, acum pe hârtie a fost rebotezat Autostrada Nordului care va trece prin Satu Mare, Baia Mare, Dej, Bistrița și va ajunge în Suceava nici pe planșa desenatorilor n-a ajuns, speranțele de începerea lucrărilor au termen de vreo zece ani de aici înainte. Nu am fost în stare să legăm cele două orașe din zonă în atâția ani și acum ne aburesc cu această autostradă. Vorbim de patru ani de pasajele de la Italsofa și Clubul Văcarilor și tare mi-e teamă că prin 2028 vor fi tot o temă de campanie electorală.
La noi în județ s-au reabilitat câteva drumuri naționale și județene, care deja nu mai fac față traficului, și cam asta e totul. La acest capitol trebuie trecute podurile lui Morar din Ulmeni și al lui Tulbure din Seini, realizări de nivel județean, nimic altceva.
Baia Mare, reședința de județ nu are stadion de fotbal. Cel construit prin anii 50 e cu o latură în cimitir, trei sferturi din tribune sunt inaccesibile, riscă să se prăbușească peste morții din vecinătate. Spre comparație, stadionul din Târgoviște a fost complet reabilitat la standarde europene. Nu are echipă de prima ligă la fotbal, dar a primit finanțare pentru un nou stadion modern care va avea în jur de 10.000 de locuri. Două stadioane la un oraș mai mic decât Baia Mare.
Baia Mare, pe fruntea căreia mai stă lipită emblema „a două capitală a sportului românesc”, nu are o sală de sport performantă deși are echipe de handbal și volei în elita respectivelor discipline, ca să nu vorbim de mulțimea cluburilor private și de stat care activează la nivelul juniorilor, nu are un teren de atletism, un poligon de tir, un ștrand, o sală de scrimă. Capitala lu’ Pește prăjit…
Baia Mare nu are o sală de spectacole, cea de la Casa de Cultură e din vremea copilăriei celor trecuți de a doua tinerețe, stă să cadă și ea, e nefuncțională de vreo 20 de ani. Nu există un spațiu adecvat pentru un spectacol de calitate, pentru un concert, pentru alte manifestări artistice.
În Baia Mare nu există un hotel de cinci stele, absolut necesar pentru o zonă a cărei diriguitori se bat cu cărămida în piept și vorbesc vrute și nevrute despre turism, preamărind o activitate aproape inexistentă de fapt. Sigur că infrastructura hotelieră este apanajul sectorului privat, dar e greu de crezut că niciun investitor n-a fost interesat să construiască aici. Și dacă, să presupunem că n-au fost, ei trebuiau atrași, convinși să vină, oferindu-le facilități pentru că fără unități de cazare performante, astăzi nu poate exista turism. Cu margarete și alte nimicuri nu se poate face decât turism de subzistență, adică nimic.
Nu avem gară sau autogară, nu punem niciun preț pe mijloacele comune de transport, nu încurajăm acest tip de transport, motiv pentru care circulația în oraș devine infernală în anumite ore. Am putea continua cu „nu avem”, dar nu-i cazul, fiecare cetățean vede cât de multe lipsesc orașului și județului.
De ce m-am trezit să scriu acum despre lucrurile astea cunoscute? Pentru că peste câteva zile va avea loc transferul „puterii” locale, aleșii din iunie vor prelua oficial conducerea localităților, județului, prefecturii, instituțiilor deconcentrate. Majoritatea vor fi conduse de aleșii și numiții din PSD. Există posibilitatea ca la guvernarea țării PSD să aibă rolul cel mai important, adică și premierul.
De data asta cei care preiau frâiele nu mai au nicio scuză. Județul e pe mâinile lor, ca atare trebuie să se vadă asta în investițiile pe care sunt obligați să le atragă. Aleșii trebuie să bată cu pumnul în masă, să obțină proiecte și finanțări cu sprijin de la centru, să arate că au meritat încrederea maramureșenilor.
Zetea, Dăncuș, Moldovan, posibilii miniștrii sau secretari de stat numiți din județ, viitorii parlamentari au obligația să schimbe fața ținutului nostru. Acum nu mai pot pune vina pe nimeni, peste tot sunt doar ei, motivările sunt inutile. Dacă nu vor satisface așteptările oamenilor, cu siguranță Maramureșul nu va mai fi niciodată „roșu”.
Vom sta cu ochii pe ei și le vom urmări activitatea...
Grigore G. CIASCAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu