Noiembrie revine

Noiembrie își potrivește pasul

Cu timpul care-i scris în calendar,

Ascultă din rădvanul ei cum ceasul,

Își ticăie secundele-n zadar.

 

Privește pe la geamuri luminate,

Cum oamenii mai stau la o cafea,

Și-și povestesc în șoapte câte-toate,

Apoi înghițituri din ea să bea.

 

Și strugurii-i admiră pe o masă,

Cu aurul din vară prins în ei,

Mai dă cu ochii raită într-o casă

Și vede-n jocul lor doi prichindei.

 

La face semn cu frunzele căzute

Și parcă spune că va mai veni,

Să le aducă-n dar și flori mărunte,

Ce încă stau semețe-n straturi vii.

 

Apoi zărește-o lună tristă tare

Și-o-ntreabă așa, ca și pe sora ei,

Octombrie, mai stai prin calendare?

Eu sunt acum o doamnă, ce mai vrei!

 

Autor: Aurelia Oancă

         28.10.2024