Motto:
,,Vin pelerinii rând pe rând,
La racla ta, să se închine,
Evlavioși, tăcuți în gând,
Ei flori albe îți închină.
Nu au nici vârstă,
Nici altă știință,
Ei vin cu păsurile lor,
La tine Maică Parascheva",
Maria Bem, ,,La tine Maică Parascheva", din volumul ,,Taine lăuntrice. Scrieri creștine"
MARIA BEM
TAINE LĂUNTRICE. SCRIERI CREȘTINE
Mi-a fost dat, spre bucurie, în tabăra literară de la Dunavăț (TL), să mă întâlnesc cu oameni absolut minunați, pentru care scrisul și literatura de calitate, autentică și originală să fie scut. Despre un astfel de Om, doresc să scriu câteva rânduri. Despre Omul - Maria Bem și despre scriitoarea Maria Bem. Și despre unul (ca Om) și despre altul (ca scriitoare), aș putea scrie mult. Chiar foarte mult... însă mă voi opri la volumul ,,Taine lăuntrice. Scrieri creștine", apărut la Editura PIM, Iași, 2022, ISBN 978-606-13-6883-9, 144 p., cu o copertă și grafică realizate de același Mihai Cătrună și cu un gir literar dat de către poeta Maria Matei (U.S.R.), intitulat ,,Rugăciune pe altarul poeziei".
,,În viață mi-a fost dat să aud multe... discursuri, complimente, angajamente, promisiuni, solicitări, orientări sau reorientări... dar cel mai frumos lucru care mi-a fost dat să-l aud a fost Tăcerea, pentru că în tăcere există înțelepciune, virtute, înfrânare, sfințenie, folos care întrec sufletul risipit în minciună, viciu, păcat...", extraordinar motto-ul ales și semnat de către autoarea Maria Bem.
Da! Are dreptate. Nu degeaba se spune că ,,tăcerea este de aur", nu-i așa? Tăcerea poate zi coborâtă și urcată, zidită sau cernută, albastră sau verde-miracol sau orice culoare vrei, poate fi mângâiată și nemângâiată, culeasă sau neculeasă, călcată sau necălcată și în câte alte forme nu am mai putea găsi tăcere?! Uneori poate să fie chiar și răstignită. Sau de aur!
Dar să vedem de ce, sau cum, s-a ,,născut" această carte? Aflăm mărturisirile autoarei. ,,M-am gândit să scriu această carte pentru a mă cunoaște mai bine pe mine, pentru că nimeni nu te înțelege cu adevărat, nimeni nu-ți poate desluși cărările sufletului decât tu însuți. Adeseori, aripile îți sunt tăiate, însângerate chiar, dar tu îl rogi pe Dumnezeu să îți îndrume pașii", (p. 5).
Rodica Lecu (Societatea Scriitorilor Botoșăneni ,,Mihai Eminescu") și-a intitulat, sugestiv, cuvântul Domniei Sale: ,,Maria Bem - între taine lăuntrice, mărturisire euharistică și mântuire prin dragostea de aproapele său" și își ,,personalizează" părerea, cu un motto din 1 Corinteni 13:2, ce, zic eu, ar trebui să îl menționez aici. Iată-l: ,,Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea atâta credință, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic". Superb pentru această alegere!
Constituită pe mai multe capitole distincte, cartea este de o sensibilitate aparte. Totul, absolut totul, denotă sinceritatea și mărturisirea lucrului/cuvântului.
Astfel, în Capitolul 1, denumit ,,Divina tăcere", debutează cu poemul ,,Pași".
,,Eu vin către tine în tăcere,
Tu, mă aștepți la icoană plângând.
Eu vin către tine prin albul zăpezii,
Tu vii către mine în albul meu gând", (p. 14). Din eseul ,,Stare lăuntrică", aflăm despre substantivul suferință. Interesantă abordarea autoarei. ,,Bucuria zidește în tot, durerea năruie și zbuciumă", afirmă autoarea, după ce partajează/clasifică tipul suferinței - a minții, a inimii, a corpului, sufletească, simțită, plăsmuită. Urmează poemele ,,Liniște divină", ,,Ascultare" și câteva păreri despre ,,Ruga". Câtă eleganță și noblețe - ,,Am simțit nevoia de a păși fără a fi invitată în biserică. Am simțit nevoia de a mă închina și a-mi mărturisi neputințele, greșelile, îngrijorările de care eram cuprinsă". Cu toții ar trebui să gândim așa. Iar ne dăruie cu/din dragoste câteva poeme și ne vorbește ,,Despre suflet". Doamne, câte lucruri minunate! Nu este un volum obișnuit. Este o ,,carte a vieții", pe care ar trebui să o citim cu toții. Aici, este rugăciune și binecuvântare. Este curajul mărturisirii. Este Dumnezeu. Credință. Întrebări și răspunsuri.
,,Ce sunt eu fără Dumnezeu?
M-am întrebat adesea...
Ce-aș fi eu fără Dumnezeu?
Ce-aș fi?
O beznă nesfârșită...
O minte făr-de raza luminilor cerești", (p. 41, poemul ,,Ce sunt eu fără Dumnezeu?"). Deja, suntem în Capitolul 2 ,,Căutându-l pe Dumnezeu". Ce bucurie, să poți striga: ,,Azi, Dumnezeu, m-a sărutat pe frunte!". Binecuvântare. Facem cunoștință cu ,,Seara de vecernie", ,,Buna Vestire", ,,Cincizecimea" sau ,,Ziua de Paște". Citate din Nicolae Steinhardt. Despre cruce. Dar și un poem dedicat părintelui Justin Pârvu - ,,La crucea sa". După ,,Rugă pentru copii" și ,,Rugă către Înger", intrăm în al treilea capitol - ,,Pelerinajele - călătorii binecuvântate și minuni duhovnicești". Mănăstirea Ghighiu (cu Hramul Izvorul Tămăduirii), Biserica de la Provița de Jos (cu Hramul Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou), ,,Iordanul apă sfântă" - o vizită în Țara Sfântă.
Citesc și recitesc din volum. Uneori mă emoționez până la lacrimi. De bucurie. E nevoie să îmi șterg ochii pentru a putea citi mai departe. Nu știu dacă am trăit recent o asemenea stare. Nuuu... ,,Drumul Crucii". Pietre pe care a călcat și Isus. Opririle. Cetatea Antonia. Aici a fost judecat și condamnat Isus. Biciul soldaților romani. Prima cădere, sub greutatea crucii. Întâlnirea cu Cea care L-a născut - Maria. Simion sare să îl ajute. Veronica. Femeia care I-a șters fața. A doua cădere. Dealul Golgota. A treia cădere. Cuiele. Isus
urcat pe cruce. Răstignirea. Urletul sau strigătul de durere. Isus Și-a dat duhul. Coborârea de pe cruce. Sfânta Maria primindu-și Fiul și trupul neînsuflețit în brațe. Durere. Lacrimi. Întuneric. Așezarea în mormânt. ,,Să ne rugăm să vină Sfânta Lumină!". ,,Veniți de luați Lumină!". O mare de lumini.
*******
În lumea asta zbuciumată
Tăcerea își are al ei rost,
Împrejur e multă sârmă
Pentru falsuri antidot.
Tăcerea pare limitată,
Dar ea se joacă, că o muză.
În scris prin litere de-o șchioapă,
În muzică prin Do... Sol... Do.
Solfegiul e nemuritor pe clapă
Și veșnice iubiri pierdute.
Tăcerea e cuprinsă-n minte,
În elegii din lumea noastră.
În ea s-o dragoste furată,
Dar ce minuni se mai întâmplă!
(autor Maria Bem, din volumul ,,Taine lăuntrice. Scrieri creștine", poemul ,,Tăcerea își are rostul ei", p. 32).
Acest volum se remarcă prin sensibilitate. Un volum aparte. Un volum-,,deșteptare". Felicit autoarea și îi doresc succes în continuare. Sunt convins că își va urma visul. Nu va trece mult și ne va surprinde iar. Cu finețe de lacrimă. Cu sinceritate de rouă. Cu bucurii și suflet... Felicit apariția editorială și o recomand! Respect și prețuire profundă. Doamne ajută!
Vasile Bele, Chiuzbaia, octombrie 2022
- președinte ASCIOR filiala Baia Mare;
- membru L.S.R filiala Cluj-Napoca;
- membru U.Z.P.R. filiala Vâlcea;
-Asociația Scriitorilor din Maramureș;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu