Florica Bud - Crăciun fericit!

 

SLI MM - Sărbători fericite!

 

IOAN AUREL POP, istoric

Moș Ajun și moș Crăciun

În Ajun, ne pregătim cu toții de marea sărbătoare a Nașterii Domnului. În lungile decenii de comunism, ne pregăteam greu, uneori pe ascuns, cu frică. Era dificil să fim veseli, după ziua de muncă obligatorie și după toate lipsurile legate de aprovizionare. Și azi muncesc unii dintre noi, dar suntem în libertate și putem vorbi despre Crăciun fără opreliști. Sau așa s-ar cuveni și așa ar trebui.

Substantivul neutru ajun, cu pluralul ajunuri, înseamnă „post”, „zi sau perioadă de timp” care preced anumite sărbători și care presupun post; termenul se referă mai ales la ajunul Crăciunului și la cel al Anului Nou. În anumite regiuni se zice și arjun sau agiun. În dialectul macedoromân se spune ağun, ceea ce înseamnă „pe nemâncate, flămând”; în dialectul istroromân există forma jun. De unde va fi venind acest cuvânt?

Evident, din latinește și, în acest sens, cei care caută forme slave de influențare a cuvântului românesc se află pe căi rătăcite. În latină există iaiūnus, formă reconstruită în mod ipotetic la Plaut, probabil prin disimilare *aiūnus; În albaneză, limbă formată cu baza în vechi dialecte ilirice și tracice, peste care s-a așezat, în parte, latina populară, există forma ağenoj; în dialectul napolitan iagiuna; în cel genovez zazun; în franțuzește jeun; în spaniolă ayuno. Lingviștii spun că este posibil ca francezul à jeun să reprezinte un mai vechi *ajeun, unde -a a fost înțeles ca prepoziție. În general ajun se explică drept derivat postverbal de la ajuna, și acesta ca rezultat al latinescului *aiūnāre (după savanți ca Wilhelm Meyer-Lübke, Alexandru Philippide, Giorge Pascu) sau de la eiūnāre (după Friedrich Christian Diez, Sextil Pușcariu, Ion-Aurel Candrea, Ovid Densușianu) sau de la *ieiūnāre (după Timotei Cipariu). Pe lângă substantivul feminin consacrat (ajunare) și verb (a ajuna), există substantivul neutru ajunat (ajun, post) și adjectivul care poate să fie substantivizat ajunător (postitor, cel care postește).

Dintre toți, Timotei Cipariu, canonicul erudit de la Blaj, membru fondator al Academiei Române și cunoscător a 13 limbi europene și asiatice, pare să aibă dreptate. În latinește și, cu precădere, în latina târzie, există ieiunator, -oris=cel care postește (substantiv masculin), ieiunatio, -onis=postire (substantiv feminin), ieiune=uscat, arid, sărac, fără sevă (adverb), ieiunium, -ii=nemâncare, post (substantiv neutru), ieiuno, -are=a ajuna, a se abține de la mâncare, a se abține de la plăcerile acestei lumi (verb de conjugarea întâi, ca și în românește), ieiunus=nemâncat, înfometat, sec, steril, sărac (adjectiv cu trei terminații). Aceste forme există în latină și nu este nevoie de reconstituiri ale filologilor. Este firesc să presupunem că latinescul ieiunare a dat în românește ajunare, după cum, de exemplu, iudicare a dat judecare. Cu alte cuvinte, vocala „i” din latina clasică și vulgară a primelor secole ale mileniului întâi a devenit în timp, în latina dunăreană, „j”. Faptul acesta și unele similare (transformarea pomenitului „i” în „g” sau „z”) s-au petrecut în mai multe limbi, mai ales romanice. Cuvântul latinesc de la care am plecat are, cu siguranță, vechi rădăcini indo-europene.

De ce se zice la noi moș Ajun și moș Crăciun? Este tulburătoare asocierea cuvântului „moș” cu „Ajun” și „Crăciun”. O explicație plauzibilă oferă doamna profesor dr. Aurelia Bălan-Mihailovici. „Mòschos” are, în greaca veche, sensul de „vlăstar”, „mlădiță” și, prin analogie, „fiu”, „urmaș”. Verbul „a moși” înseamnă „a aduce pe lume moșul”, adică urmașul, copilul purtător de speranță. Prin urmare, „Moș Crăciun” însemna la origine „copilul născut” sau „copilul adus în lume”. Așadar „Moș Crăciun”, în ciuda imaginației copilărești care a copleșit înțelesul inițial, înseamnă „pruncul Iisus adus pe lume”, ființa aceasta mirifică fiind totuna cu Mântuitorul.

Vorba românească „Crăciun” ar proveni, după unii specialiști, din latinescul creatio, -is, cu acuzativul singular creationem sau creacionem, Din această din urmă formă, după căderea consoanei finale „m” (cum să întâmplă mereu), ar deriva Crăciunul românesc. Creacio însemna în latină (în latina târzie) și naștere, dovadă că în italiană pentru copil se folosește și cuvântul „creatura”. Obiecția teologică (a lui Alexandru Ciorănescu) adusă față de o asemenea origine, anume că ideea de „creație” sau de „naștere” este împotriva dogmei creștine, nu rezistă pentru că poporul nu ține seama de dogme. Ca dovadă, în Occident, pruncul Iisus era numit în latina medievală cultă (inclusiv în cea bisericească) „Partus”, adică „născut”, iar „partorire” semnifică în italiană „a naște”. În plus, în mai toate limbile romanice, numele Crăciunului cuprinde ideea de naștere: Noël, Natale, Navidad, Natal etc. Alți specialiști au alte opinii și pornesc de la alte cuvinte vechi sau chiar de la alte premise. Astfel, unii cred că, fonetic vorbind, „Crăciun” ar putea să provină și din calatio, -onis, adică adunare a fidelilor unor culte precreștine, din colatio, -onis, prima zi din lună când preotul anunța sărbătorile (precreștine) din perioada următoare, din incarnatio, -onis (întrupare) etc. Sunt și opinii care consideră cuvântul acesta românesc ca fiind ivit din grecește sau din substratul traco-dacic, pe motiv că el ar fi prezent în limbile slave din sud-estul Europei, în albaneză și în maghiară, adică pe unde au trăit tracii și rudele lor. Este greu de spus cu certitudine, dar originea latină a cuvântului Crăciun mi se pare și azi cea mai plauzibilă. El se află moștenit, în forme apropiate de ceea ce avem în dialectul daco-român, și în toate celelalte trei dialecte ale limbii române și în acele limbi vorbite azi nu neapărat pe locurile unde au trăit tracii, ci unde au trăit străromânii (protoromânii), primul popor creștinat din aceste regiuni. La venirea slavilor în Balcani și apoi a ungurilor în Pannonia, daco-romanii, românii timpurii și românii propriu-ziși primiseră, în mare parte, cuvântul Domnului și fuseseră creștinați în limba latină. Asta înseamnă că ei aveau demult în limba lor un nume pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Nu se poate presupune – chiar dacă unii filologi s-au avântat să facă asta – că denumirea românească a sărbătorii Nașterii Domnului ar putea fi împrumutată de la slavi, din mai multe motive, unul fiind de ordin istoric și fiind decisiv: slavii s-au creștinat în urma românilor (în secolele al IX-lea și al X-lea), ca, de altminteri, toate popoarele din vecine cu românii. Prin urmare, fenomenul a fost invers, adică natural: popoarele slave (și poporul maghiar) care au în limbile lor un cuvânt similar cu „Crăciun” l-au luat pe acesta de la străromâni și români, nu invers.

Aceste interpretări variate ale cuvântului „Crăciun” și ale numelui de „moș Ajun” și „moș Crăciun”, chiar dacă nu lămuresc întotdeauna în chip mulțumitor lucrurile, ci – după vorba lui Lucian Blaga – „sporesc a lumii taină”, au farmecul lor.

Conform tradiției, Maica Domnului înainte de a naște a cerut ajutor lui moș Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai înstărit, moș Crăciun. Astfel Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era moș Crăciun. Se spune, din timpuri vechi, că în noaptea de Ajun nu e bine să dormi pe paie sau în fân, în grajdul animalelor, fiindcă, în această noapte, boii vorbesc între ei despre Mântuitorul Hristos care s-a născut în iesle și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor. Se mai spune că în Ajun de Crăciun cerurile se deschid și că această minune nu poate fi văzută decât de oamenii credincioși și buni la suflet. În unele regiuni ale țării, în ziua de Ajunul Crăciunului, preotul și cântăreții bisericești umblă cu icoana nașterii lui Iisus Hristos. În alte părți, copiii și flăcăii umblă cu Plugușorul, obicei rămas din timpurile când primenirea vremii se considera la 1 martie, zi în care se făcea în comunitate și pornirea plugurilor, adică începerea aratului de primăvară.

În Ajun și de Crăciun, se urează frumos la noi și se constată că „La toată casa-i lumină,/ La tot focu-i oala plină”. Așa să fie, cu bucurie și sănătate! Să vină colindătorii! La mulți ani!

Notă:

Text comunicat prin bunăvoința doamnei IRINA PETRAȘ

Colindătorii familiei de învățători Gelu și Ana Dragoș din 24.12.2024

 

                                      

                                               

Foto: GDL

Donald Trump: „Vreau să opresc delirul transexualilor! Există doar feminin și masculin!”

 

Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, a anunţat că doreşte să oprească „delirul transsexualilor” încă din prima sa zi la Casa Albă, luna viitoare, într-o nouă salvă a taberei republicane împotriva drepturilor comunităţii LGBTQ+.

Imediat de la învestirea în funcţie, la 20 ianuarie, „voi semna decrete pentru a pune capăt mutilării genitale a copiilor, pentru a exclude persoanele transgender din armată şi pentru a le exclude din şcolile primare, colegii şi licee”, a subliniat viitorul preşedinte american.

„Politica oficială a Statelor Unite va fi că există doar două genuri, masculin şi feminin”, a continuat câştigătorul alegerilor prezidenţiale din 5 noiembrie în faţa unei mulţimi de tineri conservatori reuniţi la Phoenix, în sud-vestul ţării.

În timpul campaniei electorale, miliardarul republican a fluturat în repetate rânduri sperietoarea a ceea ce tabăra conservatoare consideră a fi diktatul „wokismului” şi al îndreptăţirii de sine.

Republicanii se opun cererilor asociaţiilor LGBTQ+ din statele pe care le controlează şi, în Congresul american din noiembrie, politicienii de dreapta au vrut să blocheze accesul la toaletele femeilor din Capitoliu pentru prima femeie transgender aleasă în Cameră, Sarah McBride.

„Wokismul trebuie să înceteze”, a spus republicanul în aplauzele mulţimii.

 

Sursa: News.ro.

Sărbători Fericite!

 

Crinule, ești un laș!

 

Ți-au promis Serviciile că îl vor elimina din cursă pe Georgescu?

Acceptarea candidaturii la prezidențiale din partea PSD și PNL este însăși definiția LAȘITĂȚII și DEZONOAREI pentru Crin Antonescu. Corupția morală în cea mai sinistră formă a sa. Crin Antonescu a acceptat să fie beneficiarul loviturii de stat, PARTE A LOVITURII DE STAT.

Așa ai fost toată viața, Crin, te-ai ascuns, dar acum vede lumea întreagă: omul sistemului, ”LAȘUL”, ”IUDA”. N-ai vrut să comentezi pe marginea ilegalității mandatului lui Klaus Iohannis după 21 decembrie, nici despre decizia anti-constituțională și anti-popor a CCR, ca un LAȘ. Ai fost parlamentar 25 de ani, Președinte al Senatului și Președinte Interimar al României: ȘTII! Ai devenit parte a LOVITURII DE STAT și a CONSPIRAȚIEI împotriva poporului!

Știi la fel de bine vă vei pierde în fața lui Călin Georgescu, n-ai nicio șansă. Și atunci, întrebarea cheie: ți-au promis CONSPIRATORII că-l vor elimina pe Călin Georgescu de pe buletinul de vot, să fie siguri că vei fi Președinte? Eu cred, ca toată ȚARA, că DA!

Ești de acord, LAȘULE, să declari oficial că vei ieși din cursa prezidențială, dacă Georgescu va fi eliminat? N-am crezut, Crin, că vei accepta o asemenea dezonoare, mizerie umană, că ești CHIAR un demonic! Înainte de a te confrunta cu Georgescu, vei avea de a face cu mine, amice!

Aurelian Pavelescu

O gașcă de ciolaniști...

Tot ce s-a întîmplat în ultimele zile, din păcate, a întărit impresia românilor că gașca de la putere ține de privilegii și nu e interesată nici de mesajul de schimbare care i s-a transmis la vot, nici de probleme reale ale României.

De la negocieri nu s-a auzit nimic despre discuții legate de măsuri economice, de pensii, salarii, de reduceri bugetare ori de alte măsuri, așa cum se întîmplă la negocierile programelor de guvernare în toate alianțele din lumea civilizată. Nu se dezbate prioritar împărțirea de ministere, ori numele titularilor, ci se discută în principal despre armonizarea tezelor politice de guvernare.

Nu e cazul la noi, unde am auzit doar de cine ce minister vrea și cine să-l conducă. Sau, mai rău: de un acord între Crin Antonescu și partide, conform căruia dacă ajunge președinte în calitate de candidat unic al coaliției, nu îi va cere ulterior demisia lui Ciolacu de la guvern(!!!).

Tot azi ar urma să se bată în cuie, la alte negocieri de seară, lista de miniștri, foarte probabil tot cei vechi, conform informațiilor scurse în media.

În filmul „Titanic” e o scenă savuroasă: pe puntea vasului aproape scufundat, un grup de milionari cere chelnerilor să le servească un ultim coniac extra-fin: „Domnilor, dacă e să ne ducem la fund, măcar să o facem cu stil!”.

Pe Titanicul numit România, gașca Iohannis-PSD-PNL-UDMR se pregătește să se ducă la fund, cu tot cu țară, dar fără stil.

(inpolitics)

Sărbători cu bine!

 

Dragul nostru Dragos Gelu,

 

Sărbătorile sunt despre regăsire, despre liniștea care se așează în suflet atunci când ești înconjurat de oameni buni.

Oameni care înțeleg grija - față de ei, față de ceilalți, față de natura care ne primește mereu, chiar și atunci când o uităm.

Sunt despre momente simple, dar autentice, care te hrănesc și te învață să prețuiești viața, curățenia din jur și din tine.

Când alegem să fim mai buni, creăm spațiu pentru evoluție. Când alegem să respectăm ceea ce ne înconjoară, aducem echilibru. 

Iar asta înseamnă sărbătoare cu adevărat: o alegere conștientă de a fi prezenți, de a iubi mai mult, de a construi o lume mai curată și mai blândă. 

 

Sărbători cu bine!

Echipa Let's Do It, Romania!

Declarația zilei - Gheorghe Mihai Bîrlea

 „Jalnic și grav. Actorul Florin Zamfirescu își asumă un rol demagogic impropriu carierei lui actoriceștii și pedagogice. Parada lui de vorbe fac parte dintr-un scenariu ce nu-i onorează cariera. Balansul, declamarea dramaturgică a orientărilor actuale sunt derutante emoțional dar îl plasează în categoria celor care cultivă negativismul, deși în cariera lui s-a realizat exact în timpul pe care pare că nu- l înțelege. Metamorfozele în societate, în nici o epoca istorică, nu aduc satisfacție tuturor. Dar a susține, un personaj ce se ascunde în spatele unor fraze ce explorează emoțional sensibilitatea unor persoane de bună credință, înseamnă implicit o regretabilă " arta," a demagogiei teatrale. Păcat!”Toate reacţii

Sumar Literomania nr. 355-356/2024

 

Sumar Literomania nr. 355-356 Numărul dublu, de sărbători, al Literomaniei (nr. 355-356) este online și vă propune, la „Cartea săptămânii”, volumul „Cartea de Crăciun” de Selma Lagerlöf (Editura Humanitas, 2011, trad. de Liliana Donose Samuelsson și ilustrații de Ilon Wikland). În sumar mai puteți citi: o proză inedită de Crăciun semnată de Cătălin Pavel, răspunsuri noi, semnate de Veronica D. Niculescu, la ancheta noastră literară, o prezentare video, însoțită de un fragment din carte, a volumului „Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții” de Adina Dinițoiu (recent reeditat la Editura Tracus Arte), cronici de carte semnate de Rodica Grigore și Mioara Angheluță, un poem (în spaniolă) de Washington Daniel Gorosito Pérez, ultima parte a prozei „De partea umbrei” de Adolfo Bioy Casares, în traducerea lui Dominique Ilea, rubrica „Dicționar recent” de Dorica Boltașu, proză de Liviu Nelio și Dana Banu, o cronică de Robert Gabriel Popa (la poșta redacției), precum și rubricile „Pastila de înțelepciune” și „Pucă show” (de Bozz). Vă dorim lectură plăcută și Sărbători frumoase, cu multe cărți bune! Un autor, o carte (VIDEO): „Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții” de Adina Dinițoiu

Sărbători liniștite și binecuvântate!

 

O antologie minunată despre Toamnă, marca „eCreator” Baia Mare

N-am dorit să treacă 2024 fără să consemnez apariția  antologiei „Literele toamnei noastre”, editura „eCreator” Baia Mare, colecția „Antologica”, 2024.

Antologia „Literele toamnei noastre” propusă de către scriitorul, antalogatorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, ilustrată cu lucrări deosebite  ale pictoriței Carmen Mihaela Coca este deja arhicunoscută, atât prin design, concepția grafică, format și valoarea intrinsecă a materialelor publicate. În această antologie de toamnă semnează un număr de patruzeci și doi de autori.

Ca de fiecare dată, pentru a nu stârni orgolii (scriitorii au acest defect!) sau motive de nemulțumire, editorul  Ioan Romeo Roșiianu i-a așezat în ordine alfabetică, ca-n catalogul electronic al clasei de elevi și bine a făcut.

Poetul Gheorghe Apetroae își îndeamnă iubita: „Să vii, eu, cu cerneala sidefie a iubirii tale,/ din călimara vieții mele, am ținut să-ți scriu/ pe jumătatea inimii ce-am despicat-o stea/ cu har, să-mi cazi, în sângele de-atunci, să vii...!”.

Poeta Rodica Ioana Bândilă suferă din dragoste: „Agonie și extaz, moarte și-nviere,/ Am renăscut din propria durere,/ să clădim un nou început/ din propriul sfârșit,/ din propriul trecut”.

Poeta Violeta Bobocea se identifică cu o frunză a toamnei: „Sunt doar o frunză rătăcită,/ răvășită de tristețe,/ de tainice, nevăzute doruri,/ un gând mă apasă, mereu dă târcoale,/ frunzișul toamnei mă alintă...”.

Poetul Sergiu Botezatu ne amintește de Bacovia: „Din ochii mei plouă cenușa/ Clipelor arse-n amintiri/ Și ruginit e lacătul la ușa/ Viselor unde-am dormit”.

Prozatoarea Adriana Crăciun ne propune să poposim „În parc” în acest anotimp ruginiu, fiindcă „...toamna, cu ciclicitatea și frumusețea ei efemeră, ne învață că în fiecare sfârșit se află o nouă scriere a sinelui”.

Prozatoarea Gabriela Dimitriu ne face să lăcrimăm în proza scurtă  „Toamna târzie a inimii” și vorbește despre o boală incurabilă încă – cancerul.

Poeta Mirela Ianus Dinga afirmă că: „Viața-i doar un scâncet de pendulă,/ rugăciuni de spice la solstițiu,/ imnul albăstrui de campanulă/ și cu moartea falsul armistițiu”.

Poetul Florin Dochia ne spune că: „Am nimerit un anotimp bizar”, motiv de a face un „Popas inert într-un viu nicăieri” și de a afla „Secretul cafetierei”, apoi e decis și ne amenință cald „Voi întârzia o vreme pe țărmul acestui râu”, când „lângă trupul inert al barcagiului// într-o zi el mă va trece râul/dar nu azi”.

Poetul șișeștean Florin Dragomir are probleme cu frigul, metaforic vorbind: „Mă-nvelesc cu versuri noaptea când mi-e frig și dor de tine/ Și aș vrea cu precădere clipa să mi-o îndulcesc/ Ghemuit sub țolul slovei toți ar crede că mi-e bine/ Dar mi-e frig în suflet tare și nu pot să mă-ncălzesc”.

Poetul Gelu Dragoș vorbește despre „Singurătatea pietrei”, ar vrea „Aripi noi” , se laudă că „Voi scrie un poem pentru tine” și se gândește la ”Anotimpuri”: „prin fața geamului meu/ Anotimpurile trec/ În pas de voie./ Uneori le număr/ Alteori nu le țin seama/ Ademenitoare cum sunt ele/ Uneori chiar îmi bat la fereastră/ Discret/ Prietenește/ Semn că se apropie vremea/ Să aleg unul/ În care să-mi petrec/ Veșnicia...”.

Poetul Teodore Dume are o relație bună cu Creatorul: „...nu m-a întrebat nimic/ știa totul/ chiar și cu ce costum/ sunt îmbrăcat/ la orele dintre noapte și zi/ apoi am aflat că știe/ în ce și în ce zi m-am născut/ mi-a spus La mulți ani/ la capătul celălalt al firului/ era Dumnezeu”.

Poeta Claudia Mariana Filipescu  are dezamăgiri în dragoste: „M-ai respins ca pe un corp străin, învinețindu-mă cu tăceri viclene/ Acum, iubirea mea este un nufăr alb uitat pe oglinda enigmă a vieții”.

Poeta Liliana Gabroveanu se prezintă cu poeziile: „Tablou de iarnă timpurie”, „Ceaiul iubirii”, „Andrele”, „Sahara„ , „Zbor”, „Amintire” și „Perseidele”: „Tu ești cu sufletul departe./ Eu, cu visele-mi deșarte./ Totul ne desparte.// Gândurile stau să le așez./ Bezna să mi-o luminez./ Inima s-o liniștesc”.

Poetul Dan Dumitru Gârjoabă participă la această antologie atât cu poezie cât și cu proză scurtă. Pentru domnia sa: „În acest peisaj de toamnă, totul pare a fi o reflexie a sufletului, unde fiecare culoare, fiecare miros, aduce aminte de trecerea timpului și de fragilitatea fericirii”.

Poeta Valentina Geambașu iubește acest anotimp fiindcă: „E toamnă în mine, afară în curte,/ În taină, în odaie se zbat vise sumbre,/ Amintirile-și fac prin odăi de gând punte/ Copilărie pictată cu vise și umbre?/ E toamnă afară și-n geam burnițează,/ Timp Bacovian creionez în singurătate...”.

Poeta Daria Hristina adoră culorile toamnei: „Culori.../ Reprezentate de mii de frunze.../Mai fermecătoare decât un buchet de flori...”.

Poetul Marius Ionescu îi scrie „Scrisoare toamnei”: „ Doamnă toamnă,/ mai lasă-mi mângâierea/ ce m-a eliberat/ din neputința/ unei confruntări/ cu durerile amintirii...”.

Poeta Mariana Eftimie Kabbout se prezintă cu un grupaj de poezii, în care preamărește clipa: „În pieptul unei șoapte-aș prinde clipa!/ O zi să fie inimă și ea!”.

Poeta Mariana Kiss ne face să-ndrăgim definitiv acest anotimp al bogăției: „nu știu când toamna/ și-a așezat sânii/ pe pieptul tău/ ademenindu-te/ cu mirosul de gutui copt/ și cu sărutul ei viclean//(...)nu știu când te-ai pierdut/ printre nopțile reci/ cu cămașa descheiată/ strivind cu tălpile picioarelor/ roua dintre literele mele”.

Scriitorul, criticul literar și profesorul Valentin Lupea ne captează atenția cu „Arta concepută ca meșteșug și originea ei prometeică”, „Socrate și noțiunea de artă”, „Ambiguitatea sofistică a lui Socrate, sofist, dar și dușman firesc al acestora”, „Ideea de artă, germinată din retorica sofistă” și „Aspectul distructiv, dar și constructiv al criticii sofiste și al democrației grecești”.

Poeta Ana Liliana Mihai este inspirată să scrie în acest anotimp al culorilor: „Iubite, este toamnă iar,/ Câmpia toată e pustie,/ Doar gândul meu este hoinar,/ Pe rând nebun de poezie”.

Scriitorul și epigramistul Constantin Mîndruță ne propune, nici mai multe, nici mai puține, decât douăzeci de epigrame, stârnind zâmbete, unele amare: „Nopțile m-au încercat/ Cu sticla lângă obraz,/ Hristos, iată, a-nviat,/ Eu mă lupt să rămân treaz”.

Poeta Liliana Moldovan are „Dorințe”: „Scrie-mi în palmă/ cuvinte/ cu miros de crizanteme./ Din frunze brumărite/ fă culcuș/ s-adoarmă poezia/ pe șuvițe aurii.// Sărută-mă,/ când vântul mângâie/ coama frunzelor răscoapte.// În ploaie să-mi furi o îmbrățișare/ de sub umbrele colorate/ să germinăm dorințe incitante!”.

Poetul Vlad Opran are un cult pentru „Floarea soarelui”: „...Acum văzduhul călătorește pe dealuri,/ Plopii bat în ferestre pe țărmuri de lut,/ Florile soarelui alcătuiesc pentru valuri/ Un port în miezul câmpiei, pe unde-am trecut”.

Poeta Antonia Pitu își caută „Drumul spre lumină” după ce a călătorit „prin spini”: „Drumul cu spini m-a doborât,/ Căzută, rănită, n-am mai găsit scăpare,/ Acum, în locul ăsta m-am oprit,/ Visarea-mi este singura alinare”.

Poetul-preot Gheorghe Pop ne spune, cu luciditate și ușurința creștinului care n-a ieșit din cuvântul lui Dumnezeu, că „Mă aflu aproape la capătul de drum”: „...nestăvilitul Dor reverberează în Mine/ și nu vrea să mă părăsească orice i-aș spune/ până când nu voi găsi și gusta/ dintru Adâncul Lui tainic Apa-Cea-Vie,/ Elixirul Nemuririi și Fericirii eterne/ după Care Sufletu-mi tânjește neostoit/ de când ființează și are Conștiință de Sine”.

Poeta Mariana Popa Potaisa cultivă o „Grădina sentimentelor”, unde: „În fiecare dimineață, surorile naturii/ mă salută, semnal de prietenie îmi dăruiesc/ prin corole deschise/ pentru fluturi și pentru dragostea mea când spre ele/ mă-ndrept./ sunt sigură că florile au suflet...”.

Poeta Aurelia Rînjea vrea să fie „colindată” de toamnă: „Colindă-mă/ În fiecare seară de toamnă/ Să privim ca niște copii/ Prin fereastra aprinsă/ La gura apelor să scriem/ Povestea noastră. (...)//„Adună-mă/ Strânge-mă/ Sărută-mă/ Între file de carte/ În cântecul de frunze/ Al verbului...”.

Poetul Ioan Romeo Roșiianu  ne amintește de „Clepsidra vieții”, despre „Depărtarea de trup”, este „Depășit de lacrimă și trudă”, vrea un ”Descântec de inimă albastră” și să cineze cu Dumnezeu: „...eu lui Dumnezeu i-am spus părerea/ despre risipirea-n ce-i lumesc// deci mă duc spre El cu inima curată/ o să bem pocalul pân la fund/ o să bea din vin și niciodată/ n-o să se mai odihnească-n prund// de pe nori vom coborî pe vânt/ Dumnezeu va ține furia departe/ eu mă voi mai strecura ca gând/ într-un colț de pagină de carte”.

Poeta Ioana Stana ne descrie „Toamna în Țara mea”: „...Coșuri stau cu poame pline/ Proaspăt strânse din livezi/ Ce-și așteaptă gospodine/ Să se întreacă în dovleci./ Cam așa a scris Cuvântul/ Literele toamnei noastre/ Cam așa e azi Pământul/ Țării mele și a voastră”.

Poeta Felicia Ana-Maria Stan este atentă la timpul nemilos și e „În urma bunicilor”: „Ne mor bunicii, și-n urma lor/ Ca zestre, ne lasă iubirea,/ Ei vor fi pe un cer nemuritor,/ Alinându-ne dorul cu privirea”.

Poeta Lucia Steffens leagănă „iubirea-n versuri”: „Și a venit și toamna-n curcubeu,/ Nu mai rămân decât câteva dorințe,/ Prin gânduri rătăcite, să plutim,/ Printre florile iubiri în toamne rătăcite.// Învelește-mă în nopți astrale.../Să ne iubim hrănind săruturi dulci,/ Că vine iarna ce ne leagă-n versuri/ La foc de lemne să depănăm povești”.

Poeta Ioana Stroe are „Sfioase gânduri...”: „Am murit de dor de tine/ Și-am privit spre cer plângând,/ Mi-am închis în slove plânsul/ Și-am plecat ușor, subtil...”.

Prozatoarea Amina Timiș dorește „O simfonie a schimbării”, unde: „Frunzele ne învață că despărțirea nu este un final, ci o transformare. Când cad, ele nu plâng după ramurile care le-au susținut, ci își îmbrățișează căderea cu eleganță. La fel, în viața noastră, adesea trebuie să renunțăm la lucruri dragi, la vise sau relații care nu ne mai servesc. Aceasta este frumusețea toamnei, ne învață să ne lăsăm purtați de vântul schimbării, să ne regăsim în momentul prezent”.

Prozatoarea Eliza Rosanna Tiu este prezentă cu proza scurtă „Stanislava și Spărgătorul de nuci” și ne descrie cât de grele sunt lecțiile de balet și cât de mult trebuie să trudești pentru a ajunge în lumina reflectoarelor.

Poeta Loreta Toader  ne propune „Taina Învierii”, „Ce este clipa...”, „Roata timpului tăcut”, „Schimbare”, „Tandrețe” și un crez în poezia „Sărut”: „Eu voi scrie poezia doar așa cum mi-am dorit/ Nu voi scrie ce vor alții, vorbe goale-n infinit/ N-am să milogesc la porți ce mi-au fost închise-odat/ Cuvinte de ocară n-am să-mprăștii niciodat”.

Scriitorul Al. Florin Țene, președintele Național al Ligii Scriitorilor Români, Părintele Zilei Limbii Române, ne prezintă patru poeme, unul mai duios ca altul: „Când a trecut atâta amar de vreme?/ Iubito, peste noi zăpezi s-aștern,/ Cât sunt aici cu tine, nu te teme/ Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern”.

Poetul Ionuț Țene este prezent cu un grupaj de șapte poeme, printre care și „Stea cerbului”: „Înserarea crăpată/ În depărtarea deșertului vorbei/ Se înalță cuvintele/ Gloanțe pe harfa mâniei/ Lacrimi îmbrăcate/ de singurătatea izvoarelor/ Cântă doina întrebării cu Fluierul/ Din osul piciorului unui cerb/ care duce apa să adape întoarcerea/ în bătaia puștii de lemn”.

Poeta Titina Țene se prezintă cu patru poezii și face pledoarie pentru căței, aceste animale credincioase și terapeutice pentru om: „Stă pe bancă-n parc bătrâna/ lângă ea e un cățel/ tot ce i-a rămas pe lume/ este acest suflețel...//Se gândește la trecut/ anii nu poate să-i schimbe/ iar cățelul lângă ea/ sara-n sus și face tumbe...// Are doi bani în batistă/ cumpără cu ei o pâine/ din care mănâncă ea/ ce rămâne dă la câine....”.

Poeta Daniela Văleanu deplânge în versurile ei viața stresantă din ziua de azi: „Rutina zilnică,/ muncă, laptop,/ telefon,/ viața pe internet,/ nu/ ne mai aparținem,/ mobilul e/ parte din noi...”.

Poeta Mărioara Vișan  ne spune că „Am învins moartea” și pornește o „Hora ielelor” dar „Merele bunicii” sunt încă gustoase și totuși neglijate: „...An de an, livada bunicii dă din ce în ce mai puține roade./ Nimeni nu mai gustă din merele bunicii, nici măcar eu./ mă întreb uneori de ce nu-mi plac merele cu gust de copilărie./ Îmi răspund singură, pentru că merele bunicii au dispărut o dată ce ea”.

Poetul Costel Zăgan joacă „Șah cu Absurdul”: „Dragă Kitty/ să știi că AlphaZero/ mi-a acceptat provocarea/ va juca după ora stingerii/ cu mine/ o partidă de șah/ să vedem/ cine va fi mai creativ/ Anna Frank/ sau/ AlphaZero/ apropo/ știi ultima noutate/ sunt îndrăgostit până peste cap/ am să văd dacă AlphaZero se prinde sau nu”.

Chiar dacă cei patruzeci și doi de poeți și prozatori (unii debutați, majoritatea consacrați, cu opere de luat în seamă) provin din cele patru zări și țări (mă refer la cei din diaspora), deși unii fac parte din Uniunea Scriitorilor, Liga Scriitorilor sau UZPR, locul de aterizare este la Baia Mare, la „eCreator”, la mijloc de toamnă roditoare, proslăvind Cuvântul scris. Felicitări tuturor celor implicați în proiect.

 

                                                       Gelu DRAGOȘ, UZPR