Un element important erau pieţele de Crăciun, care datează încă din secolul al XIV-lea. Cu secole în urmă, Crăciunul în Europa era o sărbătoare profund legată de tradiţii religioase şi obiceiuri populare, multe dintre ele diferind semnificativ de la o regiune la alta. Iată cum se sărbătorea Crăciunul pe vremea când nu se pomenise nici de globuri, nici de coarne de ren pe maşină, nici măcar de Moş Crăciun.
În Evul Mediu, Crăciunul era adesea precedat de
posturi stricte, urmate de mese festive îmbelşugate. În Europa de Vest,
nobilimea se bucura de banchete grandioase, la care capul de mistreţ sau
curcanul copt erau vedetele mesei. În unele regiuni, cum ar fi Anglia, exista
tradiţia „Lordului Dezordinii”, un personaj care conducea petrecerile prin
jocuri şi glume, simbolizând răsturnarea temporară a ierarhiilor sociale.
În zonele nordice, Crăciunul era influenţat de
tradiţiile păgâne ale Yule-ului, o sărbătoare a solstiţiului de iarnă. Arderea
buşteanului de Yule şi decorarea caselor cu crengi de brad şi vâsc aveau roluri
simbolice, menite să alunge spiritele rele şi să aducă noroc. Aceste obiceiuri
s-au păstrat în multe locuri până astăzi, transformându-se în elemente
universale ale Crăciunului modern.
În Europa Centrală şi de Est, colindele şi teatrul
popular de tip „Viflaim” erau esenţiale. Copiii şi tinerii mergeau din casă în
casă, cântând colinde şi aducând vestea Naşterii Domnului, în schimbul unor
daruri simbolice, precum mere, nuci sau prăjituri.
Un alt element important erau pieţele de Crăciun,
care datează încă din secolul al XIV-lea în oraşe germane precum Nürnberg.
Aici, localnicii se aprovizionau cu produse festive, cadouri şi dulciuri,
bucurându-se de o atmosferă plină de lumină şi culoare, cam ca la târgurile pe
care le putem vizita şi în ziua de astăzi.
Sursa:
Radio Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu