ACROSTIH ȘI POEZIE. TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE (RECENZIE)

 24 IANUARIE 2025! O ZI CU MULTE EMOȚII, CU HORA UNIRII, CU ÎMBRĂȚIȘĂRI ȘI CU GÂNDURI ÎNSPRE BINE! LA MULȚI ANI, TUTUROR!

CU RESPECT ȘI PREȚUIRE ADÂNCĂ, ÎNCĂ MAI ADUN EMOȚII ÎN SERTARUL INIMII, ÎNTREBÂNDU-MĂ, CÂT MAI POATE CUPRINDE? DE PARCĂ NU AR FI ÎNDEAJUNS, PRIMESC ACEASTĂ MINUNATĂ RECENZIE DE LA MII DE KILOMETRI... TOCMAI DIN MONTREAL, DE LA PRIETENII DE SUFLET, MIHAELA ȘI JOHNNY CD.

VĂ MULȚUMESC, CU REVERENȚĂ, PRIETENI DE SUFLET!

IATĂ, DRAGII MEI, MAREA UNIRE!

Cartea de „Acrostih și poezie. TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE”, a autorului Vasile Bele, a fost publicată la Editura Ecou Transilvan din Cluj în anul 2024. Titlul ales de poetul Vasile Bele sugerează o explorare poetică a timpului și a felului în care acesta se împletește cu visele și experiențele trăite.

Vasile Bele s-a născut în Baia Mare unde își urmează și studiile. Este absolvent al Facultății de Litere a Universității de Nord, Baia Mare, având inclusiv un masterat în etnoturism cultural. Este membru fondator și redactor-șef al revistei „Din vatra satului”, revistă culturală de promovare a valorilor tradiționale, care apare în Maramureș, este membru al Ligii Scriitorilor din România și Președinte ASCIOR, filiala Maramureș. A publicat peste 20 de cărți personale de autor, numele său apare în numeroase dicționare, enciclopedii și cărți de specialitate. Publică în numeroase reviste din țară și străinătate, în volume colective precum și pe diverse platforme literare. Este deopotrivă cronicar și jurnalist și promotor cultural, coordonând antologii, concursuri și tabere literare.

Pentru meritele sale deosebite în slujba condeiului și a culturii române primește nenumărate diplome, premii, medalii și alte distincții.

În această carte, scriitorul Vasile Bele confirmă încă odată diversitatea covârșitoare a stilurilor literare pe care le stăpânește cu un talent înnăscut. În cele 100 de pagini ale cărții vom găsi 4 secțiuni bine definite de autor: „Secțiunea poezie”, „Secțiunea portrete literare acrostihuri”, „Secțiunea triolet” și „Secțiunea tautogramă”.

Înainte de toate Vasile Bele este un poet original prin stilistica abordată, tematică și glas literar, conturându-și un stil propriu, bine definit și inconfundabil. Dar chiar dacă, după cele peste 20 de cărți proprii de autor și încă pe atâtea în colaborare, ni se pare că totul e deja bine bătut în cuie, ei bine autorul reușește să ne surprindă iar și iar cu alte idei noi, cu alte moduri de exprimare poetică, cu metafore desăvârșite împodobite cu emoții dintre cele mai elevate:

„Timpul își țese amintirile din alte toamne

Iar gutuiul își cheamă cerul să fie lumina înspre

Minunile care-și plimbă prin vise șoaptele

Peste alte răsărituri cernute din rouă…”- („Timp rătăcit prin vise”).

Volumul „Acrostih și poezie. TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE”, conține versuri ce explorează tematica timpului ce se scurge împletindu-se cu visele și bucuriile vieții. Versurile poetului sunt introspective, pline de emoție, de sentimente, invitând cititorul să reflecteze asupra propriilor experiențe și sentimente.

„Decât să-i ierți așa cum e firesc

Și-n clipa asta emoții mari mă năpădesc

Gândindu-mă la vise…la zâmbet… și-aș fi atât de bucuros

Viața de ne-am trăi-o așa cum se cuvine, așa cum e frumos”, (din poemul „Suflete frumoase care-mi aduceți bucurii”).

Timpul este numitorul nostru comun, el face parte din viețile noastre, ale tuturor. El este acel personaj dulce, perfid și enigmatic care adesea rătăcește prin visele și amintirile noastre. Poetul își concentrează gândul și pana-i măiastră asupra percepției timpului, a trecerii lui și a felului în care acesta influențează viețile noastre exprimându-se admirabil:

„Iertare munte verde, îți scriu pe un bilet

Și ție tinerețe, rămasă-ntr-un sipet…”, („Astăzi îmi cer iertare”),

„Azi mi te îmbrățișez

uitându-mă în urma

anotimpului răsărit

din tăcerile albe

ale fulgilor de nea

pentru a te opri

măcar o clipa între

zâmbetul tăcerii

și mirosul de lavandă

să îți văd adierea vântului

și să îți dăruiesc

șoaptele încă nerostite

ce își cheamă cerul

în răsărit de timp

și în așteptări

de gânduri împletite…

La revedere 2023!”, („La revedere, 2023!”).

Visele, acele portaluri către alte lumi, sunt o parte esențială a experienței noastre terestre. Ele explorează granița fină dintre realitate și imaginație fiind în fapt reflexii ale dorințelor și temerilor noastre. Visele joacă un rol central în poezia lui Vasile Bele:

„Te-am ascultat vis

și te-am așteptat

în răsărit de toamnă

să-mi fii temelie

în rugăciune și speranță

abia apoi te-am cules

sărut de rouă

din veșnicia cuvântului

cernut prin zâmbet”, („Căutări de catifea – 1”).

…

„Mi te-am cuprins

tăcere între două

vise netulburate

pentru veșnicia

stelelor puse cunună

în liniștea izvorului…”, („Căutări de catifea – 2”).

O altă tematică universală care este prezentă în poezia lui Vasile Bele este iubirea. Iubirea apare ca un fir roșu care leagă multe dintre poezii. Fie că este vorba despre iubirea de tip romantic, iubirea de semeni, sau iubirea pentru natura înconjurătoare, aceste versuri captează complexitatea și frumusețea acestui sentiment universal.

„Nu pot schimba nimic... și, chiar, nici nu doresc

Aveți respectul meu și știți cât vă iubesc!

Gândindu-mă la voi, prieteni, simt cât și cum trăiesc

De asta, buni prieteni… din suflet eu vă prețuiesc!”, („Suflete frumoase care-mi aduceți bucurii”).

Pentru poetul Vasile Bele, prietenia literară reprezintă un tezaur sufletesc, iar acest lucru reiese cu claritate din multitudinea de versuri dedicate colegilor de breaslă poeți și scriitori, rezervând acestora un capitol întreg: „secțiunea portrete literare-acrostihuri’’.

Astfel, vom întâlni portrete literare realizate în poeme-acrostih ce reprezintă dedicații de suflet făcute poeților: Radu Botiș, Carmena Felicia Băințan, Maria Berciu, Maria Bilțiu, Pamfil Bilțiu, Camelia Boț, Nelu Danci, Florica Bud, Olimpia Mureșan, Iacob Oniga, Claudia Tomescu și alții. Cu totul inedit găsim în acest volum pe lângă acrostihul tipărit și imaginea olograf a fiecărui acrostih.

Versurile poetului Vasile Bele ne surprind plăcut nu doar prin conținut dar și prin stil și formă. Poemul îngemănat‚ „Mă tem și mi-e frică”, reprezintă o replică pentru poemul „Mă tem” al Marietei Coman iar în ultimele două secțiuni ale cărții poetul abordează poezia triolet și poezia tautogramă, modele de poezii mai rar întâlnite.

Poezia lui Vasile Bele este profundă, emoționantă, și introspectivă, uneori filozofică, o poezie care captează esența vieții pământene trezindu-i cititorului dorința de a înțelege mai bine cine este și care este rolul său în lume.

Stilul său poetic este unul liric și contemplativ, cu imagini evocatoare și metafore puternice. Limbajul poetului Vasile Bele este bogat și sugestiv, sugerându-i celui care-l citește să se piardă în frumusețea cuvintelor și să mediteze asupra semnificațiilor lor profunde. Autorul folosește adesea ritmuri melodioase, ceea ce conferă poeziilor un caracter muzical.

Indiferent de modul în care ne trăim viața, dacă suntem buni sau răi, dacă suntem bogați sau săraci, timpul nu iartă pe nimeni și este ireversibil!

De aceea poetul Vasile Bele prin temele abordate în acest volum ne invită la bunătate, iubire, împăcare, iertare, la autoanaliză și autodescoperire. Mesajele sale sunt superbe și variate și pot fi interpretate în multiple feluri, în funcție de experiențele și perspectiva fiecărui cititor.

Poeziile sale încurajează la o mai profundă contemplare a vieții și a locului nostru în ea, sugerând că, deși timpul este efemer, visele și amintirile noastre sunt veșnice.

Prin volumul său „Acrostih și poezie. TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE”, autorul Vasile Bele oferă cititorilor oportunitatea de a găsi frumusețea simplă și pură a bobului de rouă, chiar și în momentele mai puțin plăcute, dar trecătoare.

Sincere felicitări autorului! La cât mai multe bucurii literare!

Mihaela CD

TWUC, LSR, WPAC