Cornel Nistorescu: Furtul din Olanda și disparițiile din România

Scandalul este cu adevărat uriaș! A dispărut una dintre cele mai importante probe ale prezenței noastre pe aceste meleaguri. Coiful de la Coțofenești, datat cu 500 de ani înainte de Hristos. Mai vechi decît toate artefactele și bijuteriile multor state europene cu pretenții. Este vorba despre o capodoperă identitară pentru istoria poporului nostru. Gînditorul de la Hamangia, Coiful de la Coțofenești, chiar mai important decît Gînditorul și Cloșca cu puii de aur. E ca și cum alte țări ar fi rămas fără tezaur, Egiptul, fără pergamente sau fără sarcofagele din perioada Tutankamon, Franța – fără coroana lui Carol cel Mare sau sceptrul lui Napoleon.

Pentru noi, Coiful de la Coțofenești este și mai important și mai valoros. Unii încearcă să-l evalueze. Cît ar costa aurul la un bijutier sau piesa de tezaur la o licitație? Cine ar scoate la vînzare o asemenea piesă de tezaur care atestă prezența traco-geților în spațiul carpato-danubiano-pontic? În Evul Mediu, pentru asemenea obiecte s-au purtat războaie. Noi ne reducem pierderea la o rățoială televizată și la căutarea oarbă a unui vinovat? Cine să fie, cine să fie? Kelemen Hunor care l-a numit pe Ernest Oberlander-Târnoveanu la Muzeul Național de Istorie? Ludovic Orban sau Florin Vasilică Cîțu că au lăsat piesele de tezaur să se plimbe prin toată lumea? România a dus coiful de la Coțofenești și brățările dacice și în China pentru ca noi să puteam vedea soldații de teracotă la noi acasă. În copie perfectă, dar nu în original. Am purtat exponatele din tezaur în original prin toate capitalele mari ale Europei, încercînd să ne lăudăm cu ce avem mai prețios și mai frumos. Și am scăpat, transportînd originalele în condiții cînd onorabile, cînd vai de capul lor.

În primăvara lui 2019, am avut norocul să particip la deschiderea „Expoziției cu broderii de tradiție bizantină din România” la Muzeul Luvru. A fost prima expoziție românească în marele muzeu al Europei, un mare vis neîmplinit al lui Nicolae Iorga. Piesele au fost transportate cu un avion militar și s-au bucurat de o protecție aș zice militarizată.

De ce nu s-a întîmplat același lucru cu expoziția din Olanda? Că nu era în cadrul unui Sezon România-Olanda? Că era vorba de alt guvern și de un alt ministru al Culturii? Vrînd-nevrînd, trebuie să ne întrebăm cum a ajuns o capodoperă arheologică însoțită de piese importante din tezaurul României într-un muzeu dintr-un orășel olandez, fie el și specializat în arheologie? Nimeni nu-ți aduce Da Vinci la Tecuci sau un El Greco la Titu. Nici Împăratul Japoniei nu vine la o nuntă la Găești, oricît ar insista o curteană de la palat, o ministresă a Culturii sau un prim director-consilier de pripas. Numai la proști lucrurile își pierd proporțiile și măsura lor firească și se încurcă în înțelegeri mărunte.

Ca să nu-l tot gîdile la neuronul stîng, și așa cam obosit, Marcel Ciolacu I (înseamnă prima domnie!) a adoptat Ordonanțe de guvern prin care a modificat Legea Patrimoniului nr. 182/2000, lăsînd astfel multe călătorii ale pieselor de tezaur și la semnătura ministrului Culturii. Pentru expoziția din Olanda era necesară și o hotărîre de guvern, dar aceasta n-a existat. Dar nu a protestat nimeni. Era ministrul liberalilor, frații lor de Coaliție. Adică la semnătura super-pavoazatei Raluca Turcan (PNL), iar acum a învățătoarei de la Brad, Natalia Intotero (din PSD), deși amîndouă au avut mai puține întîlniri și mai multe coliziuni cu domeniul cultural. Nici înaintea lor, în anii din urmă, Ministerul Culturii n-a fost condus de luminății ale spiritualității românești. Să revedem lista miniștrilor din ultimii ani. După „gînditorul” maghiar Kelemen Hunor a venit Puiu Hașotti (avocat liberal și descurcăreț din Constanța), Csila Hegedus (?), Ioan Vulpescu, Vlad Alexandrescu, Corina Șuteu (mămica Poneiului cu zvastică de la New York), urmată de prietenul de pescuit al lui Marcel Ciolacu, anodinul și anonimul Lucian Romașcanu de la Cancan. Cu Raluca Turcan și cu Natalia Intotero nivelul cultural al ministrului a coborît la cel al primului-ministru Marcel Ciolacu și a fost abandonat definitiv.

Ce să vrea Raluca Turcan de la Coiful de la Coțofenești și de la brățările dacice?? Înțelegeri culturale, talk-show-uri, călătorii, diurne, conferințe de presă, recepții, fotografii pe Facebook și iar de la capăt. Cum să se lupte ea și Intotero pentru recuperarea capodoperelor dispărute din România și apărute la vînzare în cataloagele caselor de licitație?

Mai ieri, academicianul Eugen Mihăescu scria în Cotidianul despre un El Greco din Tezaurul României, scos la licitație la New York:

„Coincidență: Pe 5 februarie 2025, casa de licitații Christie’s din New York pune în vânzare capodopera ”Sfântul Sebastian”, semnată de El Greco.

Atașez fișa lotului ca să vedeți că această lucrare face parte din Colecția Coroanei României din care au dispărut 42 de tablouri.

Soarta acestui tezaur nu a fost lămurită nici până astăzi”.

Cum să încerce Natalia Intotero și cum să lupte pentru recuperarea acestui tablou cînd nu suntem siguri că ea a depășit faza „melc-melc/codobelc!”

 Ce să facă Marcel Ciolacu pentru cultura română și pentru patrimoniu? Dacă scapă de lista tablourilor de la Muzeul Național de Artă preluate și pierdute de PSD se poate trece și el pe lista binefăcătorilor de partid. Nimeni nu știe cîte pagini mai are lista obiectelor de patrimoniu și de valoare înmormîntate de PSD de-a lungul anilor și dacă procesul s-a terminat!

Vă imaginați că Natalia Intotero ar putea încerca să recupereze cele două tablouri de El Greco arestate în Franța după succesiunea lui Michel de Bourbon-Parma? Este vorba de lucrările lui El Greco (1541-1614), cunoscute sub numele de „Isus pe Drumul Crucii” și „Sfânta Familie cu Maria Magdalena”, precum și de „Portretul lui Gluck” de Jean Baptiste Greuze (1725-1805), lucrări achiziționate de Regele Carol I al României de la diplomatul german Felix Bamberg (1820-1893).

Cînd a aflat de situația acestor capodopere aparținînd Coroanei României, Raluca Turcan s-a făcut că nu înțelege și a încercat să împingă în anonimat demersurile statului român.

Starea culturii române și a patrimoniului nostru este dată de nivelul cultural și intelectual al lumii politice.

Iar pe la genunchiul broaștei nu se cîntă decît „melc-melc/codobelc”!

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: https://www.cotidianul.ro/furtul-din-olanda-si-disparitiile-din-romania/