Doamne, când ar fi să mă duci
du-mă! dar, vreau să fac uz
de ,,ultima dorință”, atunci
rogu-Te, punem cu mine
o picătură de albastru - (din tricolor)
care să-mi fie rouă
și un strop de galben
să-mi fie brumă din toamna românismului
și te mai rog
un gram,
un gram de roșu din iubirea mea pentru pământ
pământul din care am fost făcut...
Și, tot aici, Doamne, te mai rog
lasă-mi foșnetul viselor
să-mi cânte Hora Unirii - să o dăruiesc
îngerilor
și sfinților și calului cu care am ajuns în Rai
calul meu care-și aștepta fuga, parcă, la ordin
eu, nu dau ordin... eu sunt simplu executant
un țăran care-și iubește locul, sămânța și
moșii și strămoșii spre care mă voi îndrepta
le-am promis neuitare
M-ai lăsat să sufăr! Pentru neuitare și nemurire!
Vrei să vezi cât pot suferi?
Nu te pune cu mine!
pentru toate astea sunt în stare să sufăr vreo
cinci-șase secole
și-apoi ai să vezi
că și eu mă topesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu