Europa, o lectură actuală

                                                          de Gheorghe Pârja

Mulți suntem preocupați de starea Uniunii Europene, mai ales de viitorul ei. Cu cel de-al doilea mandat al lui Trump, liderii europeni au reacționat la proiectele președintelui american. În noul context politic ies la iveală fisuri despre care se vorbește mai puțin. Ba chiar se recomandă să fie evitate discursurile critice. Cred că a spune ce gândești, cu argumente, nu înseamnă că ai fi antieuropean. De aceea dau curs părerilor mele, conturate din lecturile pe această temă. În mare parte nu este pusă în evidență structura continentală, coerentă în plan economic, politic și cultural, ca expresie a unei civilizații, ci Uniunea este tributară nucleului formator, al pieței comune europene și a rămas, în mare parte, o Europă a negustorilor.

Am la îndemână și o părere românească. O faptă de luat în seamă. Scriitorul Horia Bădescu, cu o serioasă activitate diplomatică, spunea într-un articol convingător că: „E de domeniul evidenței faptul că nicio construcție politică nu are sens fără conștiința apartenenței la ceva profund, la ceva ce aparține fiecăruia și tuturor. Dacă vrea să supraviețuiască, Uniunea Europeană este obligată să pună accentul pe matricea sa culturală.” Apoi, este nevoie de încrederea în Om. Ce înseamnă astăzi pentru noi, europenii, acest minunat cuvânt, care sună atât de mândru. Omul, pe care tragicii greci îl socoteau cea mai mare minune a lumii!

Europa viitorului trebuie să fie a egalității de rang și, din punct de vedere cultural, o Europă a integrării Estului în Occident și a Occidentului în Est. Prietenul Horia Bădescu, pe când era diplomat la Paris, a organizat Colocviul „Modelul spiritual și viitorul Europei”, cu participarea reprezentanțelor culturale din 12 țări europene. Două state nucleu ale civilizației occidentale, Germania și Marea Britanie, s-au eschivat să ia parte la Colocviu. Asta spune ceva. Dezbaterea a fost interesantă, cei de față au căutat să ofere soluții pentru armonizarea valorilor occidentale cu cele estice, a nuanțelor care decurgeau din parcursuri istorice particulare, în încercarea de a ieși din mitologia Occidentului.

Au fost de față personalități de primă mână, scriitori, istorici, filosofi, politologi, care au subliniat că a impune ca bază a Uniunii Europene doar setul de valori occidentale riscă să fragilizeze tocmai construcția acesteia. Ajungem la teza americanului Samuel Huntington despre ciocnirea civilizațiilor, a unei realități a conflictelor la care suntem martori. Se vede că Uniu­nea Europeană este o construcție de mare răspundere. De aceea cred că Europa este o lectură continuă. Nu trebuie să supere pe nimeni dacă observăm atitudini cu directive venite de la Centru. Nu așa a fost înțelegerea la aderare. Cineva nu se ține de cuvânt. Statele occidentale au încercat, și deseori au reușit, să impună dictatorial, prin intermediul Comisiei Europene, direcții și acțiuni inconvenabile statelor estice.

Au venit din partea celor încadrate în zona catolico-protestantă, reunite în cadrul grupului de la Vișegrad, și mult mai puțin din partea țărilor ortodoxe, precum România și Bulgaria. Față de care politica Centrului, prudentă ori restrictivă, parcă ar urma schema americanului cu ciocnirea civilizațiilor. Observăm că lideri din Occident, din păcate, au considerat că favoarea făcută unor state estice de a fi acceptate în Uniunea Europeană este suficientă pentru a obține obediența acestora, fără a înțelege că acestea au valori pe care Vestul nu le are. Creatorii Uniunii Europene au greșit când au exclus din setul de valori identitare cel mai puternic liant al continentului, creștinismul și valorile sale, în favoarea libertinajului obsesiv și a hedonismului dezlănțuit, crede Horia Bădescu.

Adeseori se dă prioritate răufăcătorilor, nu victimelor. Occidentul a făcut din civilizația lui o pradă ușoară pentru un Islam dogmatic, militant, războinic. Huntington o prevăzuse: „În Europa, civilizația occidentală ar putea fi subminată de slăbirea componentei sale centrale, creștinismul. Este posibil ca eroziunea creștinismului în rândul occidentalilor să fie, în cel mai rău caz, o amenințare pe termen lung la sănătatea civilizației occidentale.” Asta a început să se vadă prin curentele ciudate, străine, venite peste bătrânul continent. Cartea lui Douglas Murray: „Strania sinucidere a Europei – migrație, identitate, islam” (Editura Corint) este un semnal de alarmă în acest sens.

Ne aducem aminte de asediul Vienei din anul 1683, care punea capăt expansiunii turcilor în Europa, victorie ce n-ar fi izbutit fără contribuția domnului român, Șerban Cantacuzino. Cultura occidentală este contestată din interiorul societății occidentale, vine din partea migranților din alte civilizații, care resping asimilarea și continuă să adere la valorile lor. Vedem manifestațiile pe acest fond din Franța, ori Germania. Este de o mare importanță pentru noi să nu ne lăsăm provocați, reacționând irațional și isteric împotriva acestui adversar. Este bine să știm ce se întâmplă cu noi și până unde poate merge exagerarea.

Meditați la această situație în spirit pro european, cu referire la identitățile noastre. Că am aderat la Uniunea Europeană cu promisiunea că vom avea unitate în diversitate. Sunt pentru Europa, de la Bălcescu încoace. Dar nu pot fi indiferent la ce se întâmplă cu noi. Lectura Europei continuă, sugerată și de diplomatul, scriitorul Horia Bădescu. Că valul de schimbări ce vine din America atinge și Uniunea Europeană. Care nu va putea rămâne în birocratism. Este nevoie de o regândire, o nouă lectură a Europei în favoarea ei. Revoluția bunului simț, asumată de președintele Trump, are o importanță practică majoră. Doi lideri europeni, președintele Macron și cancelarul Scholz, au promis că vor face tot posibilul pentru ca Uniunea Europeană să rămână unită și puternică. Da, o nouă lectură!