Steaua Nordului
Nu sunt ca steaua nordului
Ce își cunoaște coordonatele
Nici ca busola ce conduce cu precizie
Drumețul la destinația finală
Sunt steaua nemărginită care nu greșește
Exist într-un vis Contemplativ
memorat într-un minuscul ocean
ce nu își așterne fricile
nici in consensul universului..
Pe calea pierdută de stele
Sunt un sentiment pierdut
O fragedă nostalgie
Un destin aflat greșit la porțile unei lumii
secătuite de traume vindecate-n vise
Ce își află liniștea într-o tragică clipire de stele.
Vise prinse-n palmele de lut
Vise prinse-n palmele de lut
suspendate de o cămasă moale de in
înnodată e viața uneori
ca nodurile de la cravată
Visele sunt scrise pe o tablă veche,
Ruginiu ca sufletul unui vis latent
Greu de găsit în nopțile scăldate în ploaia ce redă
întunecimea ascunsă
din ridurile unor palme și
prin care sufletele unor vise sunt prinse.....uneori
ascunse în etern.
Vise prinse cu degetul din catifea
Vise prinse cu ardoare
cu degetele de catifea
Prind bunătatea sufletului cu ochii luptători
Arunc răutatea în cutia cu păcate
Cu palmele fine și degetele de foc ce ardea
Necontenit,
În surzenia pământului ,
De neoprit în brațele unui vânt tăcut
Ce trecea neiertător în vâltoarea timpului
și era curat ca lacrima unui ape limpezi.
Vise umblate prin nori în noapte
Prin văpaia timpului
În umbra anotimpurilor
Eu îmi strecor visele lăsate cândva
pe flamura mea patriotică
sunt un vechi pașoptist
înconjurat de idei ultranaționaliste
păreri umblate prin versuri
descoperite prin amfiteatrele de vară
a unor căutători de rime și metafore
găsite ușor prin idei si vise.
Primăvara
Asurzenia lupilor este strigătul munților
Glasul păsărilor atinge finețea codrilor
Lacrimile de primăvară sunt ploile dimineții
Limpezimea apelor este inima sărutului
De pe trupul nostru ce zace adormit
În diminețile lungi și răcoroase
Ca vântul ce îmi alină dorul de casa.
Flori de mai
Primăvară armonioasă
Îmi faci loc în casă
cu mirosul de petale ce nu se uita usor
Mireasma lor sprijinită de o primăvară pustie
fără florile de mai.
Deschid fereastra în diminețile în care
Natura mă i-a în brațe de la pervazul casei
Și ma sărută pe frunte ca să nu duc dorul
Forilor de mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu