Poezii de Gelu Dragoș

 

Dragostea mea

doar ploi şi tăceri în jurul meu -
lungi asemeni gâtului lebedei;
aş vrea să zbor, uşor,  să planez la tine
fiindcă eu nu pot trăi decât pentru noi.
mă mistuie focul pentru atingerea buzelor tale;
ştiam că nu trebuia să te iubesc, ştiu...și acum -
tu eşti mai presus de cer peste cer;
dragostea mea e atâta de sângeroasă
dragostea mea e atâta de plăpândă
dragostea mea e atâta de sinceră, femeie de dragoste
încât pot să spun cu toată părerea de rău
dacă nu mă iubeşti din toţi porii tăi:
binecuvântată fii pasăre cu colţ de rubin...

Mai dă-mi un timp

Timpul șoptește ceva neînțeles în golurile-mi întunecoase,
O clipă doar și fulgerul îmi înflorește pe creștet;
Privesc oglinda ce-a-mbătrânit odată cu mine
Rămân hipnotic la zborul păsării cu colț de rubin
Mă-mpiedic de treptele timpului meu
Și văd cum viermii încleștatei morți îmi rod trupul
Iar sufletul-mi prinde aripi lipite cu plumb, mucezește;
M-am legat deznădăjduit de Preasfântul Iisus
Ca pruncul flămând și-nsetat de laptele mamei...
Am încercat în nebunia mea să fiu generos
Acolo unde Învierea Ta e bătaia lor de joc...
Ce pierdere de vreme, ce vremuri amărui trăim
Căci la atâtea rugăminți a obosit și Îngerul meu...
Dacă ar afla mama câte păcate mi-a văzut acesta
S-ar cutremura și-ar plânge în patul ei de alun...
Dac-ar putea spune heruvimii cât te mult Te iubesc
S-ar face un șuier și vuiet de aici până-n Cer...
E târziu acum și-mi pare că mersul timpului meu
Se măsoară cu repeziciune în foițe negre de scrum:
-    Dumnezeule, mai lasă-mi un timp
Să-mi adun comoară și-n Cer!
Doar Tu ne înveți din Cartea cea Sfântă:
O iubire sfârșește aici, alta începe dincolo!


Întoarcerea

Facerea lumii fără Pruncul Iisus
Nu poate fi gândită nici măcar
De un nebun sau înger căzut
În dizgraţia Tatălui Ceresc.
Fiindcă Iisus s-a făcut părtașul tuturor
Prin răstignirea pe Golgota
Timpul a luat alte dimensiuni
În care secundele, minutele, orele
Ba chiar și zilele, lunile, anii
Nu-și mai au locul și rostul...
Această minune ia amploare
Cu fiecare Crăciun, cu fiecare păcătos
Întors pentru totdeauna la Domnul!


Curând

Atâta frumusețe cuprinde fiecare zi
Când soarele și luna își fac bine treaba
Dar oricât de multă dragoste mă împresoară
Atât de monoton îmi curge izvorul vieții mele.
Nimic nu e spectaculos în toate cele ce vin,
Doar faptul că Tatăl Ceresc n-a uitat de mine...
Mă sting în fiecare zi puțin câte puțin
Când nu te iau pe Tine în brațe și în suflet –
Mă tem tot mai mult de iad și focurile ghenei.
Smerit te port în suflet și-n gându-mi zi de zi
Prin valurile vieții mărturisesc Iisuse Sfinte
Eu doar cu Tine și Tatăl pot răzbi...


Clipe de neuitat

În noaptea aceea va muri mama
poate mă întrebaţi de unde ştiu
Am văzut moartea cum îi dădea târcoale
şi ea, mama, speriată mă întreba de unde vin!
Pentru buna întocmire a sufletelor noastre
mă îndemna să fiu bun cu copiii, cu nevasta,
mă sfătuia să mă-nţeleg cu vecinii şi satul
mă ruga să adun fapte în Cer şi la Domnul
să las lumea asta, nebunii şi răii!
În noaptea aceea va muri mama
poate mă întrebaţi de unde ştiu
Am văzut cum o petală cade
iar ochii mamei nu mai au lacrimi!

Pâinea cea de toate zilele

fără somn adânc

între Ceruri şi Pământ

boabele de grâu
visau lanuri
care erau brâu

pâinilor curate-nainte
prescuri se vor preface
nicidecum fără somn
boabelor de grâu ale Domnului

iar într-o zi deodată
ştiinţa binecuvântată
între noapte şi noapte
se defineşte „pâinea de pâine”
s-ajungă tuturor muritorilor
de azi pe mâine…


Renașterea

Când fugim puțin câte puțin
de sinea noastră
cred că Dumnezeu se furișează
cu totul în noi.
Ne închidem într-o aură nouă
în care frumusețea sufletului
se transformă într-o pictură de Botticelli
iar pe tablou va apare renașterea noastră
cu totul...


Nelinişte

Nu reuşesc să disting marginea dintre zi şi noapte,
Dar ştiu că noaptea are un gust amar.
Aş desfiinţa noaptea, aş trece de la zi la zi
Fiindcă noaptea-i amăgire şi timp irosit
Aşa cum este acum, presupun că e un exerciţiu
Pentru atunci când vom trece şi nu vom mai fi!

Marea trecere…
 

Dincolo de tine e doar neantul
Cu umbre uşoare pictat
Dac-ar fi să le-nţeleg tonul
Din nou aş cădea în păcat!

Împrejurul meu e doar toamnă
Alte anotimpuri nu-s
Tu mai rabdă-mă încă, Doamnă
Precum ne rabdă Cel-de-Sus!

Alerg continuu fără să ştiu
Unde-i margine-n pustiu
Nu e stea aprinsă-n zbor
Să mă-nveţe cum să mor!

Fără rugi care ne iartă
Când păşeşti pe Marea Poartă!

Sursa: https://www.ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13866:poezii-de-gelu-dragos-35&catid=8:poezie&Itemid=114