De luni, 26 mai 2025, începe „mandatul Nicușor”. Portă în denumirea lui un diminutiv, cu nuanțe care trimit la un copiluț nevinovat și naiv, deși poziția ocupată impune un caracter puternic și un comportament pe măsura dificultăților prin care trece țara.
În fapt, mai începe un capitol de istoria României
căruia îi dăm cu toții și o perioadă din viața noastră. Mai lungă sau mai
scurtă.
După jurămîntul din Parlament, Nicușor Dan are
legătură directă cu istoria și transformă inclusiv obiectele mărunte folosite
diurn în posibile și viitoare piese de muzeu. El este obligat să iasă din
spațiul ecuațiilor și al teoremelor, să se ridice peste comportamentul de
primar și să înțeleagă și să dea
răspunsuri la marile probleme omenești cu mize mai simple, mai dureroase sau
mai complicate. Unele chiar nerezolvabile.
După depunerea jurămîntului, el nu mai poate
semna bilețele, nu mai poate vorbi în
doi peri și în dodii, nu mai poate face promisiuni în vînt. Pur și simplu, nu
se mai poate juca de-a candidatul. Este obligat să răspundă corect în situații
pe care nu le cunoaște și nu le înțelege. Orice ar fi prin lume, el este
obligat să asculte mai întîi sufletul
poporului român.
Să se păzească de ridicol, de trufie, de vorbele
celor nemernici, de aventuri. El este obligat să audă și vocea dușmanilor săi
să înțeleagă și glasurile care nu se aud.
Dacă le știe pe toate, este pierdut dintru început.
Dacă vrea să învețe și să se dedice semenilor,
Nicușor Dan poate da alt sens diminutivului sub care a intrat în politică.
Are atîtea șanse cîte speranțe sunt legate de
venirea lui, plus altele care să întoarcă pesimismul adversarilor în regrete și
în bucurii nebănuite.
Șansele lui, atîtea cîte se deschid cu ziua de
luni-26 mai din anul 2025, sunt și ale noastre și, pînă la un punct, și ale
celor care au fost împotriva lui.
Mă tem doar de un lucru. Nici el, și nici noi, nu
știm ce vremuri ne adastă și ce cuvinte se vor așterne la sfîrșit.
Și după el și după noi!
Autor:
Cornel Nistorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu