de Gheorghe Pârja
Dimpreună cu poetul Nicolae Scheianu, membru al
Uniunii Scriitorilor din România, am fost invitați la mai multe ediții ale
Festivalului Internațional de Poezie de la Iași. De fiecare dată drumul
dus-întors ne prilejuia o schimbare de păreri în legătură cu tânguitoarele
comentarii de la televizor în legătură cu starea Moldovei, văzută de unii
politicieni ca teritoriu rămas în urmă. Deși vedeai câmpuri cultivate, drumuri
normale și oameni de omenie. Exigențele unora ar putea să-mi contrazică
priveliștile prin care am trecut, dar eu rămân la părerea formată de cele
observate. Un calm interior care mă face să fiu cu ochii deschiși. Nu zic că nu
se poate și mai bine, dar partea de țară prin care am trecut era înverzită și
prevestea rod la vară și la toamnă. Cu toată plecarea oamenilor prin țări
străine, au mai rămas moldoveni și la vatră. Casele bine întemeiate, care au
viață în ele, însemnele unei economii rurale evidente refuză disperarea.
Poezia la Iași, în Festival, în anul 2025. De 11
ani, poezia triumfă în orașul moldav. Deși am fost invitat și în acest an, în
ultima clipă am fost nevoit să renunț. Așa că în acest an, echipa lirică a
Maramureșului a fost alcătuită din poeții Nicolae Scheianu și Flaviu Mihali. De
la ei am aflat despre atmosfera ediției din acest an, desfășurată în perioada
11 – 17 mai. Directorul acestei manifestări literare cu rezonanță europeană,
poetul Adi Cristi, un veritabil gospodar de spirite alese, a fost omul care a
magnetizat, timp de o săptămână, universul unor valori lirice de anvergură.
Astfel, reprezentanții poeziei din Albania, Bulgaria, Cipru, Columbia,
Germania, Grecia, Franța, Italia, Lituania, Muntenegru, Republica Moldova,
Serbia, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria și România s-au unit sub cupola
Cuvântului care zidește.
Poetul Adi Cristi, directorul Festivalului, a plasat
evenimentul ieșean în contextul agitat al conflictului din vecini. Cei prezenți
nu au fost străini de ceea ce se întâmplă în jur, dar prietenul nostru i-a
invitat pe cei prezenți să privească realitatea cu luciditate, grijă firească,
dar să nu le lipsească calmul interior. Îndemnurile poetului Adi Cristi au
fost, în fiecare an, de bun augur. Un calm liric, în care cuvintele își văd de
lumina lor, ascultă de gândurile noastre, se prefac în păsări cântătoare, se
duc spre oameni să le bucure întrebările. Că spunea directorul Festivalului, în
cuvântul de întâmpinare din elegantul caiet-program, în care sunt cuprinși toți
participanții, inclusiv eu, cel absent: „Niciodată parcă poezia nu a fost
scoasă atât de în față. Peste tot cuvintele luminau durerea îngenuncheată, mai
mult decât genunchiul să simtă creșterea firului de iarbă sub semnul
întrebării. Eram în apropierea iernii desprinse de gerul care ne-a încercat.
Într-o astfel de stare, Poetul s-a ridicat în picioare, spulberând neliniștea
vremurilor cum mai poate fi spulberată tăcerea. Și de data aceasta ne aflăm în
zborul porumbelului lui Picasso, zbor ce ne-a adus trezirea sub forma
protestului, în limitele căruia s-a născut Judecata de apoi, în care există
creșterea și descreșterea, visul și nepărtinirea”.
Da, suntem puși la zid de un pericol, din care
moartea sare afară prin acel strigăt neînțeles și greu de silabisit: Răz-boi!
După 80 de ani de relativă liniște în Europa, din nou suntem puși față în față
cu moartea, pe filiera care nu iartă și care te pune la pământ odată cu casa și
agoniseala unei vieți de om. Poezia este singura care știe să tempereze
spulberarea cuvintelor. Și în acest an i s-a dat dreptul poeziei de a se ridica
în picioare de câte ori iubitorii acesteia vor aplauda. Am fost martor, prin
ani, la un respect profund și sincer pentru poeți din partea elevilor unor colegii
ieșene, din partea profesorilor, în instituții de învățământ unde au predat
Mihai Eminescu, ori au fost elevi Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel
Teodoreanu, Nicolae Labiș și încă foarte mulți. Colegiul Național din Iași,
unde am fost invitat să citesc poezie, are deviza: Statornicie și credință! Își
sprijină numele pe un trecut marcat de mari cărturari ai neamului, care au
vegheat la crearea României moderne. Aici am înțeles misiunea: recunoașterea
dreptului elevilor de a fi inteligenți și datoria de a fi înțelepți.
În această atmosferă, poeții Nicolae Scheianu și
Flaviu Mihali au citit din opera lor. Flaviu a prezentat participanților la
Festival și revista Nord Literar. Manifestarea a fost onorată de scriitorul
Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, și de alți
scriitori cu faimă ai literaturii române și universale. Cu organizator ca Adi
Cristi și colaboratorii care știu cărarea spre Primăria Iași, unde este un
primar care înțelege mesajul Cuvântului, Poezia de la Iași este auzită în toată
Europa, până în America de Sud. După cum se vede și în Maramureș. Despre acest
concert liric, unic din această parte de Europă, mi-au povestit confrații mei
prezenți acolo. Au fost impresionați de nivelul Festivalului. Pentru asta, trebuie
minte, inimă și sprijin financiar.
La Iași, și în acest an, toate și-au dat mâna. Iar
sufletul meu era acolo, sub Teiul lui Eminescu din Copou.
• În
fotografie, poeții Nicolae Scheianu și Flaviu Mihali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu