ȘI, A MAI TRECUT O ZI...

Sărut cules din amurgul zorilor

lasă-mi șoaptele zilei

să îmi fie călăuză în labirintul

spre albastru necălcat.

Zâmbet tivit cu aroma vântului

lasă-mi privirea timpului

să îmi fie călăuză în veșnicie

doar de dragul întâiului răsărit

pe care mi-l amintesc

îmbrățișat cu dorul tău...

Curcubeu chemat să culegi

gânduri netriste rămase în icoana

rugăciunii inimii lasă-te adunat

în timpul visului și în aripa

de catifea albastră a unei dimineți.

Foșnetul de vânt am să îl iau eu

spre apusul soarelui - îl pun în șaua

izvorului de rugăciune și iertare

apoi mă voi mărturisi - așteptând

cuminecarea cu veșnicia tinereții

și cu versul care-și va culege aroma

din lacrima ultimei tăceri...

Și, a mai trecut o zi

am înțeles lacrima și mi-am dăruit

clipe frumoase din fiecare șoaptă

culeasă din visare.

Nu au rămas în umbra pasului

decât mirarea de vânt

uimirea culeasă din câmpul de maci

privirea timpului albastru

spre care mă voi întoarce.

Și, a mai trecut o zi!

Cine știe cât de lungă-i calea?

Voi aduna sărut și îmbrățișări

pentru a le face dar de suflet

celor care își așteaptă visele

la izvorul privirilor de mir...

VASILE BELE