Eminescu în lumina tinerilor

                                de Gheorghe Pârja

Despre faptele bune, care sunt leac pentru suflet, este potrivit și necesar să povestești și după ce întâmplarea a avut loc. Așa îmi motivez că scriu abia acum despre o manifestare din 16 iunie, dedicată lui Mihai Eminescu, la 136 de ani de la moarte. Despre Eminescu este bine să vorbim oricând. Că el a vorbit despre noi de se aude peste vreme. În Poetul Național transpare o rânduială a universului, o cosmogonie ce se limpezește prin Cuvânt. Nimeni până la Eminescu, la noi, nu a auzit atât de curat originile lumii în firea lucrurilor.

Dar să mă întorc la locul faptei de care aminteam. La Muzeul Satului de pe Dealul Florilor, elevi și profesori de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Baia Mare, ne-au adunat la umbra unui nuc falnic, în preajma șurii din Preluca pe cei care prețuim opera marelui poet. Am ascultat două voci: una muzicală și una a cuvântului, unite sub denumirea care face cinste instituției de învățământ băimărene: „Voci eminesciene.” Cum am crescut și eu în emoții și prețuire alături de mulți tineri eminescieni, pot depune mărturie că grupările, muzicală și cea literară, sunt de notorietate. Am fost impresionat de ele de când am luat legătura cu acei tineri eminescieni care au deslușit în cuvânt și în muzică o parte din farmecul vieții de la început de drum.

Eminescu știa un cântec vechi, venit dinspre Dosoftei, care spune că dincolo de izvoare se află temelia lucrurilor, rostul lor, acolo sunt oglinzile cerului. Având în față tinerii eminescieni, purtând cămășile sărbătorii, parcă l-am văzut pe acel tânăr băiet, care cutreiera lacul codrilor albastru pentru a pricepe limpezimea salvatoare a zidirii. Vocile cristaline, acolo sub nucul ocrotitor, întrupau floarea armoniei, în simbioză cu măreția versurilor care au dat un alt început Limbii Române. Cărora tinerii eminescieni le-au dat o mângâietoare întrupare. Universul muzical al manifestării, compoziții, interpretare și dirijat au fost întemeiate de profesoara Alina Andreicuț.

Este nevoie de har, pricepere și delicată pedagogie pentru a-i apropia pe cei tineri de opera lirică a lui Eminescu. Aceste însușiri le-a dovedit în ultimii ani profesoara Monica D. Cândea, care a făcut cu talent profesional scenariul și regia manifestării. Ea este energia care pune în ecuație creatoare Cenaclul literar „Voci eminesciene”, unde se lustruiește spiritul inventiv al tinerilor eminescieni. Am la îndemână confirmări, adică elevi autori de cărți: Camelia Nistor, ori Ioana Chiș. Premiate la Festivalul Liric de la Desești. Numărul tinerilor eminescieni care, după opinia mea, și-au definit călătoria spre poezie, este apreciabil. Sub nucul ocrotitor, alcătuirile lor lirice s-au adeverit. Și a fost pus pe portativul sensibilității noastre Eminescu – poet național în lumea satului maramureșean conservat în muzeu.

Cum revista Nord Literar a fost parteneră la această întâlnire remarcabilă, doamna manager Dana Buzura-Gagniuc a evocat legătura revistei cu tinerii eminescieni. Poeții Nicolae Scheianu și Flaviu Mihali au recitat din creațiile lor. Că nimic nu este mai important pentru un poet decât a-și descifra starea lui lăuntrică. Eu am adus polen de pe nuferii lacului de la Ipotești. S-a simțit căldura organizării și din partea profesoarei Ramona Fonai și a muzeografei Alexandra Lazăr. Și conducerea Colegiului a fost de față.

Mă bucur să fiu participant la întâlniri care mă apropie de prietenia ocrotitoare a cuvântului ales și a muzicii ispititoare. Acolo, sub nucul majestuos, s-a croșetat o dantelărie de emoții care au gravitat în jurul inimii. Am devenit ascultătorul cuprins de bucuria de a învăța alături de cei tineri lumea nouă prin viziunea lui Eminescu. Mulțumim, Monica, mulțumim, Alina! Și tuturor. Să îngân o strofă eminesciană: „Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune/ Vântu-n trestii lin foșnească/ Unduioasa apă sune!”