Legea 168/2025 – o acțiune împotriva memoriei identitare și istoriografiei românești

Așa numita Lege Vexler, care a fost aprobată în plenul Camerei Deputaților, miercuri 11 iunie 2025, ca o restaurare a naționalizării din fatidicul an 1948, are ca scop nu lupta împotriva antisemitismului, negaționismului și incitării la ură, ci, de fapt, urmărește adiacent ocultarea unei memorii identitare și culturale românești. Legile anterioare, ca Ordonanța nr. 31/2002, Legea nr. 217/2015 și Legea nr. 157/2018 erau arhisuficiente pentru a combate rasismul, antisemitismul sau negaționismul Holocaustului, conform standardelor Uniunii Europene. Pentru inițiatorii acestei Legi nr. 168/2025 nu au fost suficiente actele legislative pe această paradigmă legislativă europeană, ci trebuia să se meargă mult mai departe, până la anihilarea oricărei memorii identitare, religioase și culturale românești și a cercetării științifice sau academice despre istoria României. Legea Vexler este atât de vagă, prin interpretarea articolelor legislative, și atât de generală încât orice istoric care abordează obiectiv, științific și cu o acribie academică un subiect de istorie interbelică sau post-belică riscă să-i vină procurorul la ușă și să i se pună cătușele. În aceste condiții se scrie astăzi istoria contemporană a românilor, iar Academia nu ia din păcate nicio poziție publică în fața cenzurii deliberate. Noua legislație nu urmărește combaterea antisemitismului și negaționismului – în această chestiune aveam o legislație mult superioară celei din UE – ci a trecut la un nivel superior de ocultare a tot ce înseamnă cercetare istorică contemporană într-o manieră obiectivă, științifică și profesionistă. Încă de la Legea nr. 217/2015 istoria contemporană se scrie în România ca pe vremea lui Stalin, cu teama venirii procurorului la ușa casei istoricului sau institutului de cercetare. De altfel din 2015 asistăm la o scădere a valorii academice privind producția istoriografică pe teme interbelice și despre al doilea război mondial, unde mai nou cărțile se concep tezist și propagandistic în maniera anilor `50 cu ”mânie proletară” și cu o ascuțită ”luptă de clasă”. Seria cărților de istorie din librăriile românești sau de la edituri, precum Humanitas, au ajuns duplicate versatile după Mihail Roller, Fătu sau Spălățelu, din cei mai negri ani ai istoriografiei de inspirație sovietică. Isotricii care scriu adevărul istoric sunt persecutați și marginalizați de sistem.

Prevederile Legii nr. 168/2025 sunt atât de generale în incriminarea acestor fapte încât orice scriere despre un personaj politic istoric, scriitor sau martir din închisorile comuniste poate aduce cercetătorului sau unui intelectualului preocupat de istoria națională contemporană până la 5 ani de pușcărie și eliminarea unor drepturi civile. De fapt, acesta este scopul noii legi de factură stalinistă: de a cenzura libertatea de exprimare, cercetarea istorică obiectivă și de a anihila orice urmă de gândire liberă dezbărată de ideologie, tezisme și extremisme. Legea în sine este una extremistă, pentru că incită la încălcarea unor drepturi fundamentale consfințite de articolele 29 și 30 din Constituția României, care garantează libertatea cuvântului și de expresie. Legea nr. 168/2025 este profund nedemocratică, anticonstituțională și urmărește în realitate cenzurarea exprimării cetățenilor României și punerea pumnului în gură cercetătorilor și scriitorilor/jurnaliștilor. Este o lege pe stil sovietic așa cum au existat în URSS, de ”mancurtizare” (ștergere) a memoriei poporului, conform romanelor marelui scriitor Cinghiz Aitmatov. Istoria se repetă identic ca în epoca comunistă, iar România prin această lege devine o pastișă de republică de tip sovietic. De altfel, legea cauționează și legalizează sentințele Tribunalelor Poporului impuse de URSS în România ocupată de de tancurile sovietice din anii `50. Se încearcă prin această lege anti-constituțională ocultarea și ștergerea memoriei identitare și religioase românești. Orice referire la un text literar al unui scriitor acuzat la modul general de fascism sau legionarism, poate aduce autorului ani grei de pușcărie, mai mulți decât traficanților de droguri sau pedofililor. Asta ca să înțelegeți miza anti-românească a sistemului de putere, care ne aruncă într-un neo-sclavagism moral? Țara va fi împărțită intelectual și moral între marea masă de ”sclavi” români care are dreptul să tacă și o castă foarte subțire de ”stăpâni de sclavi”, care fac parte din sistemul pensiilor speciale și impun prin supra-reglementări legislative un mecanism de anihilare a memoriei identitare, a libertății și democrației. Scopul legii este controlul și cenzura memoriei, dar și împotriva BOR ca și garant al memoriei religioase naționale. Legea nr. 168/2025 este un instrument de introducere a dictatului și arbitrariului împotriva libertății cuvântului și a democrației. Dreptul celui supus este doar tăcerea. Se poate exprima românul doar ca să aplaude puterea și cenzura și să-i acuze cu ”mânie proletară” ideologică pe cei care nu se supun supra-castei de stâpâni ”speciali” – la fel ca în vremea regimului bolșevic din anii `50. ”Neoiobăgia” lui Dobrogeanu Gherea din 1907 este reactualizată azi. Legea a fost votată în parlament precum au votat deputații din fosta Marea Adunare Națională. Toate aceste abuzuri pseudo-legale sunt făcute în numele democrației europene și transformă de fapt Uniunea Europeană, prin astfel de măsuri represive într-o ”închisoare a popoarelor” – „Uniunea Sovietică Europeană”? Să nu uităm ce spunea Nicolae Iorga ”un popor fără memorie dispare”. Este clar că cineva urmărește nu doar dispariția intelectuală și morală a poporului român. Prin această lege se interzice nu numai memoria scrierilor teologice sau literare ale lui Valeriu Gafencu, Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic sau Radu Gyr, dar se va ajunge la cenzurarea lui Octavian Goga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Iorga, Lucian Blaga și chiar a lui Mihai Eminescu. Acesta este scopul legii în subsidiar, nu lupta împotriva incitării la ură? Cei care clamează lupta împotriva urii, prin prevederi (i)legale însămânțează ura față de cultura și istoria României creând premisele pentru ca studierea Istoriei României să devină faptă penală, după ce a fost eliminată ca obiect de studiu de câțiva ani.

Este în realitate o lege anti-memorie! Opoziției, care a votat împotriva acestei legi, nu-i rămâne decât să conteste Legea nr. 168/2025 la Curtea Contituțională pentru că încalcă art. 29 și 30 din Constituția României, contestație fără prea mare șanse de izbândă, deoarece judecătorii din această instanță supremă sunt preocupați doar de privilegiile personale și de conservarea acestora în cadrul sistemului neo-totalitar, nu de respectarea legii fundamentale. Vezi cazul supra-pensiei lui Marian Enache și acelor 6 la sută pensionabili speciali care conduc țara. Iar, desigur, nouă scriitorilor și istoricilor, care avem conștiința libertății și a memoriei identitare ne rămâne onoarea de a scrie obiectiv și academic despre marii poeți, istorici și filosofi ai țării din secolul XX, despre adevărata istorie a României contemporane, despre Sfinții Închisorilor. Vom scrie împotriva cenzurii, cu tot riscul ridicării de către poliție la șase dimineața de acasă și cu dosare penale deschise de procurori, dar cu păstrarea conștiinței vii că ne-am făcut datoria de cercetători și cetățeni liberi, care iubim țara, poporul, libertatea și democrația pentru perpetuarea memoriei de neam, așa cum prevede Constituția și ne dictează conștiința curată și liberă de români. Suntem un popor de oameni liberi. Libertatea, adevărul și democrația nu se negociază! Adevărul ne face liberi! Amin!

 

Ionuț Țene