Alexandru Racu: “Văd că toată lumea sare acum la beregata lui Marcello, care totuși a luat în primire o țară cu deficit bugetar de 7% după doi ani de guvernare PNL-USR.”

 

Văd că toată lumea sare acum la beregata lui Marcello, care totuși a luat în primire o țară cu deficit bugetar de 7% după doi ani de guvernare PNL-USR.

În urmă cu doar câteva săptămâni, toți ăștia răsuflau ușurați după ce le trecuse “glonțul pe lângă ureche”. Dar oare glonțul acela le-ar fi trecut pe la ureche, în loc să li se înfigă drept în cap, dacă PSD-ul nu și-ar fi fidelizat electoratul prin creșterile de pensii și salarii? Care creșteri de pensii și salarii au venit, să nu uităm, după doi ani de inflație care a mâncat din veniturile românilor, inflație care la rândul ei se datorează măsurilor de distanțare socială impuse în pandemie, în uralele tefelimii, și războiului cu Putin, pe care tot tefelimea și l-a dorit din tot sufletul.

Ca să nu mai vorbim de faptul că deficitul bugetar nu s-a acumulat doar din pricina unor cheltuieli iresponsabile, care au existat și ele, vechilor privilegii nesimțite securizate de CCR (adică oamenii ăia mișto care acum câteva luni au salvat democrația tefelistă) și proastei colectări a taxelor, pentru care PSD-ul își are partea sa de vină. Ci se datorează și tunurilor din pandemie, pe care pare-se că le-au dat inclusiv oamenii frumoși care ani la rând s-au luptat cu penalii, creșterii cheltuielilor de înarmare, susținute cel mai vocal tot de tefelime, și, nu în ultimul rând, deceniilor de fiscalitate regresivă care a fost apărată cu dinții tocmai de ăia care urlă cel mai tare acum împotriva creșterii cheltuielilor publice (altele decât cele pentru înarmare) și care protestau împotriva corupției în Piața Victoriei, alături de șeful Raiffaisen, ținându-l în șah pe suveranistul wannabe Dragnea, în timp ce multinaționalele scoteau banii neimpozitați din țară și ne sugeau resursele pentru redevențe de nimic.

Ce nu înțeleg tefeliștii e că pomenile electorale ale PSD-ului sunt o componentă esențială a sistemului. Fără ele, sistemul s-ar fi prăbușit de mult sub propria greutate. Nici nu mai apuca puciul constituțional din 6 decembrie.

Ei au impresia că “democrația a fost salvată” exclusiv datorită hegemoniei lor morale, care ca prin minune i-a convins pe bugetari, pensionari și asistați între cele două tururi, nu datorită faptului că, de-a lungul anilor, PSD-ul a mai și plătit pentru democrația asta.

Ei cred că democrația se hrănește exclusiv cu valori tefeliste. Și nu vor pricepe că nu e așa decât atunci când se va prăbuși peste ei, cum cred că se va și întâmpla, mai devreme sau mai târziu.

Până acum, PSD-ul, așa corupt și nemeritocratic cum e, i-a tot salvat de ei înșiși, lucru pe care eu am refuzat să-l fac la alegerile din mai. Căci știam că dacă fac asta, nu vor pricepe nimic – dar absolut nimic – din experiența limită prin care au trecut și vor continua să facă același lucru pe care îl fac de treizeci de ani, că altceva nu știu.

Cu atât mai mult cu cât de acum știu și că, în caz de urgență, se pot baza pe CCR. Știe și Ilie Drujbă Bolojan. Tocmai d-aia m-au lăsat rece apelurile lor la “responsabilitate” și “moralitate” din campanie. Nu înțeleg de ce mă chemau pe mine să salvez democrația din moment ce aveau gardieni de încredere la CCR. Și chiar dacă ar fi depins de mine, nu avea niciun sens să opresc un val care oricum va reveni și mai puternic peste trei ani și jumătate.

Să-i văd atunci cum mai salvează din nou democrația, fără electoratul PSD, partid care, din punctul meu de vedere, ar trebui să iasă de la guvernare și să-i lase să gestioneze deficitul (pe care în mare parte tot ei l-au generat) prin aceeași soluție a austerității, singura pe care o cunosc, și care și-a dovedit deja beneficiile în repetate rânduri.

Autor: Alexandru Racu