Trăim în epoca parlamentarismului și a votului universal (direct, egal și secret, adică eminamente cantitativ), când cârmuitorii sunt desemnați într-o oarecare măsură prin vrerea alegătorilor, însă în principal prin jocurile de culise (preferința „democratică” a marilor puteri, respectiv sforile trase de serviciile secrete interne și externe). Totul sub aparența că „votul este mai tare ca glonțul”, deși se știe pretutindeni în lumea doldora de democrație la plesneală că celebra afirmație a lui Mark Twain este mereu actuală („Dacă votul nostru ar putea să schimbe ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”), asta deoarece actuala demonocrație planetară se conduce după cinicul principiu stalinist: „Nu contează câți cetățeni votează, ci doar cine numără voturile”!...
Sigur că
există numeroși naivi la noi și în alte țări, care susțin cu ridicolă tărie că
schimbarea nu-i posibilă decât prin vot, că acest drept este rezultatul luptei
strămoșilor (de pildă, la noi generația pașoptistă și din perioada primului
război mondial) împotriva privilegiatului vot censitar și că, prin urmare,
cetățenii zilelor noastre au „dreptul obligatoriu” (sic!) de-a se prezenta de
fiecare dată la urne.
Iată de
ce eu le readuc aminte acestor entuziaști următoarele adevăruri incomode despre
democrație, votul universal și „patriotismul” de tip electoral:
1) Democrația
(de la termenii grecești demos=popor și kratos=putere) nu numai că nu-i
invenția omului modern, ci urmașa democrației
directe din orașele-state ale Greciei antice, transformată prin vot în una reprezentativă, adică adaptată la
nevoile comunităților moderne și contemporane (popoare, națiuni, conglomerate supranaționale
de felul Uniunii Europene), dar Winston Churchill spunea despre ea că este „o
grozav de imperfectă formă de guvernământ”, iar gânditorul francez Henri
Bergson, după ce recunoștea că este „singura formă de guvernământ compatibilă
cu libertatea și demnitatea”, îi semnala viciul de fond al „inexistenței unui
criteriu viabil de selecție a valorilor”;
2)
Democrația, îndeosebi cea actuală, reprezintă zdrobitoarea victorie a
cantității asupra calității (votul unui semidoct este egal cu cel al unui
erudit);
3) În
aceste înjositoare vremuri ale descurcărelii și ale analfabetismului
triumfător, nu toți locuitorii unei țări (a se face diferență între cetățeni și
simplii locuitori!) ar trebui să beneficieze de dreptul exercitării votului, ci
doar aceia care sunt cu adevărat cetățeni: au
câteva clase (scriu, citesc, au niscaiva discernământ critic) și posedă un nivel de conștiință civică, ce nu
numai că-i ajută să facă deosebirea dintre decență și nesimțire, dar chiar îi
face să înțeleagă că, mai presus de drepturi, în orice familie și comunitate
există obligații (muncă fără preget, respectarea legilor și a semenilor, plata
taxelor și impozitelor etc.);
4)
Întrucât ne-am lămurit că, prin conștiincioasa participare la toate votările,
situația țării și a cetățenilor de rând nici pomeneală să se îmbunătățească (o
datorie externă de circa 200 miliarde euro, un deficit bugetar de peste 9%,
mereu inflație, șomaj și scumpiri, noi sporuri bolojăniste la taxe, perpetuarea
nedreptății sociale și menținerea enormului decalaj dintre veniturile bugetare
minime și cele maxime), cred că ar fi cazul să demareze atât greva fiscală (neplata în masă a taxelor
și impozitelor tot mai împovărătoare, după ce – vreme de trei decenii și
jumătate – românii vrednici au fost sistematic mințiți în legătură cu
împrumuturile și cheltuirea banilor publici), cât și greva electorală (la viitoarele alegeri să nu se prezinte la urne 90%
dintre truditorii acestei țări, de îndată ce „Pleacă ai noștri, vin ai noștri”
și avem parte de „Aceeași Mărie, dar cu altă pălărie”)...
În ceea
ce privește spiritul gregar al unor (a se citi „cei mai mulți”) primari, iată
două elocvente exemple, practic antipodale:
a) Ca
primar cu mai multe mandate al Oradei, Ilie Bolojan a făcut într-adevăr o
treabă excelentă (desigur, cu fonduri europene, la fel ca alți primari
destoinici). Mult mai puțin a demonstrat în calitate de președinte al
Consiliului Județean Bihor, cu certitudine și din cauza scurtului timp avut la
dispoziție...Dar, în pofida faimei binișor ajustată din condei, cum că ar fi un
gospodar providențial, una este să conduci un oraș și cu totul altceva să devii
premierul unei țări aproape fără vlagă și îndatorată până peste cap de
cârmuirile anterioare. În plus, I. Bolojan este într-o atare măsură om al
sistemului (la iuțeală a devenit președintele liberalilor, președintele
Senatului, președintele interimar al României, de curând premier), încât nu și-a
permis ca planul de austeritate să
afecteze scandaloasele privilegii ale binefăcătorilor săi.
b) Vasile Moldovan, primarul municipiului Sighetu
Marmației, este al doilea spirit gregar. Dar nici vorbă de destoinicia lui Bolojan,
căci urbea maramureșeană este pe punctul să se sufoce de mulțimea
improvizațiilor (parcări prin continua bordurare a puținelor spații verzi) și
de vacarmul mașinist, inclusiv în centrul ei vechi. Nimic de soi nu se întâmplă
în această localitate periferică din punct de vedere economic și geografic
(cine știe, poate viitoarea șosea de centură și podul peste Tisa!), deși chiar
eu am propus ca, pe timpul zilei, să se închidă centrul vechi pentru toate
tipurile de vehicule (clădirile se șubrezesc din pricina noxelor și
trepidațiilor), iar cu fonduri europene să se construiască atât un pasaj
subteran (de la Biblioteca municipală până la primul bloc turn din zona Cuza
Vodă), cât și moderne parcări subterane și supraterane. Păi cine și cu ce să
facă așa ceva (există la nivelul instituției un birou specializat în atragerea
banilor europeni?), când strada Tractorului, de pildă, a fost pregătită în urmă
cu doi ani și jumătate pentru un covor asfaltic încă neturnat! Pesemne că
lucrarea se va finaliza în preajma viitoarei campanii electorale, dacă actualul
edil, mai înainte de-a deveni parlamentar (fulminanta ascensiune a lui I.
Bolojan arată că ăsta-i rostul de bază al gregarismului politic!), va considera
că merită să candideze a treia oară...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
5 iulie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu