Domnule AL.FLORIN ȚENE, președinte al LSR, vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu, pornit din curiozitatea multora de a afla cât mai multe despre Ligă, dar și despre cel care îi păstorește cu succes activitățile , știind că Liga pe 06 septembrie 2026, sărbătorește 20 de ani de existență în slujba culturii române..
Domnule
Al. Florin Țene, sunteți un om de litere de excepție, scriitor, poet,
dramaturg, jurnalist, critic literar, foarte prolific. Când și cum a început
povestea dumneavoastră pentru literatură și care a fost drumul de ieri spre azi?
Al
Florin ŢENE: Pe atunci, sub dealurile molcome cu vii ale
Drăgăşaniului, locul unde am văzut lumina zilei, nu cunoşteam un adevăr pe care
l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se
alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942,
luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Ţene şi al
Ecaterinei, născută Roşianu, ce atunci se năştea, dădea semnalul începerii unei
vieţi. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la
El-Alamein, în Egipt. În oraşul Drăgăşani, mai târziu, s-au simţit
bombardamentele americane care ţinteau podul de fier de peste Olt. În timpul
acela, când sunau sirenele anunţând un nou bombardament, tata şi mama cu mine
în braţe, punându-mi pălăria lui tata în cap să mă ferească de soare, fugeau pe
Dealul Viilor adăpostindu-se sub umbra viţei de vie. Era perioada când locuiam
cu chirie la o rudă pe strada Leuleşti, actualmente Kogălniceanu, vis-à-vis de
Liceul Agricol. În curtea acestei şcoli ne jucam până seara târziu când apăreau
stelele, iar noi pe uliţă scăpăram cu două pietre alte stele mai mici,
întrecându-ne care pietre scapără mai bine şi mai frumos. De acest univers m-am
despărţit cu greu. În vara lui 1958 ne-am mutat în casa noastră de pe strada
Parcului. Construită de părinţi, pe credit luat de la bancă. Dar din păcate
edificiul nu a avut o viaţă prea lungă. În 1978, casa a fost demolată de
comunişti pentru a extinde perimetrul unei centrale termice care alimenta
blocurile din apropiere. Culmea ironiei, această centrală termică în prezent
este dezafectată. Locuitorii blocurilor şi-au instalat centrale de apartament.
Învăţând la şcoală că oraşul nostru a fost castrul roman numit Rusidava (situat
pe teritoriul actualului cartier Momoteşti) şi că pe sub coasta de la fântâna
Bâtca a trecut Drumul lui Traian spre Sarmisegetusa – Rusidava făcând parte din
sistemul roman de apărare numit Limes Alutanus – împreună cu prietenul Ilie
Vulpe, istoricul de mai târziu, am început să săpăm în diferite locuri pentru a
descoperii vestigii romane. Dar, spre dezamăgirea noastră, nu am găsit nimic…
Totuşi acea „arheologie infantilă” ne-a folosit la consolidarea unor cunostinţe
temeinice despre istoria neamului.: Clasa întâi am făcut-o la Şcoala „Fraţii
Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Şcoala din Piaţă”. Prima învăţătoare,
doamna Rădulescu, omorâtă de ruşi mai târziu! Apoi, părinţii m-au transferat la
Şcoala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învăţător pe domnul Moreanu. În clasa
întâi am avut tăbliţă de gresie pe care scriam. O am şi acum ca amintire. Le-am
arătat-o şi nepoţilor pentru a cunoaşte cum se învăţa în acele vremuri… şi cum
arăta „laptopul” bunicului lor! Învăţătorii pe care i-am avut erau foarte
exigenţi cu noi. Când nu ştiam lecţia ne puneau la colţul clasei în genunchi pe
coji de nucă. Şi… astfel învăţam de teamă… nu din conştiinţă! Dar învăţam! La
ciclul primar am avut profesor de limba şi literatura română pe domnul
Muşulescu. Un bărbat frumos şi exigent. Când nu ştiam lecţia ne trăgea de
perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învăţat!”. Dovadă că se făcea carte în
şcolile primare şi în liceul din Drăgăşani este faptul că mulţi dintre foştii
mei colegi de clasă au ajuns mari personalităţi, precum: Radu Vasile, fost
prim-ministru al României, Virgil Mazilescu – poet de mare talent, Dumitru
Velea – scriitor, Ilie Vulpe -istoric, Mugurel Isărescu, actualul guvernator al
Băncii Naţionale, iar mulţi alţii, profesori universitari, cercetători, oameni
de ştiinţă… Nu pot să-i uit pe profesorii mei, cei trei „Escu”: Mihăescu,
Istocescu şi Popescu, de limba şi literatura română, pe profesoara Preda de
matematică… care m-a lăsat corigent în clasa a X-a. Fiind bun la fizică şi
chimie, profesorul Cruciachevici mai întotdeauna mă punea, la orele de
laborator, să fac experienţele cu care îşi exemplifica lecţiile. Nu pot să uit
că am fost eliminat trei zile pentru faptul că am fost găsit citind în clasă
romanul „Rusoaica” de Gib I. Mihăescu, care era interzis în acea perioadă.
Cartea o împrumutasem de la Ionica, fiica cea mică a autorului, care locuia
împreună cu mama dânsei, doamna Elena, fostă Stănescu, pe o stradă adiacentă cu
strada Parcului pe care se afla casa noastră. Era perioada când din dorinţa de
a ne face cunoscute creaţiile literare am înfiinţat Cenaclul Literar de pe
lângă Casa de Cultură. Era anul 1958: După ce a fost recunoscut (reabilitat)
Gib I. Mihăescu am botezat cenaclul cu numele acestuia. Tot în acel an, 1958,
împreună cu colegii Ilie Vulpe, Nicuşor Bărbulescu şi Liviu Lica, am făcut o
gazetă de perete din scânduri, frumos construită cu patru rubrici, intitulată
„Gazeta literară drăgăşeneană”, pe care am pus-o pe gardul şcolii chiar la
intrare. Era noaptea. La cele patru rubrici am „publicat” poezii şi articole
despre activitatea cenaclului pe care-l conduceam. Dimineaţa, înfuriat,
directorul Liceului, profesorul Chelărescu, a dat ordin să fie dată jos gazeta
noastră, iar pe noi ne-a eliminat trei zile şi apoi am fost criticaţi de mama
focului în şedinţele de UTC. Conducând, ca elev în clasa a XI-a, cenaclul
literar pe care-l înfiinţasem, am invitat la şedinţele acestuia colegi şi
prieteni dragi, iubitori de literatură, precum Dumitru Velea, viitorul
dramaturg, eseist, poet (elev în acea vreme la Liceul Agricol din localitate),
Constantin Dumitru, ajuns renumit ziarist, Nicolae Cochinescu, procuror în
Drăgăşani, viitor membru al Curţii Supreme de Justiţie, poetul Virgil Mazilescu
care era deja student la Bucureşti, Ion C. Vasile, tatăl viitorului
prim-ministru, profesorul Niţă Popescu, poetul Dumitru Raiciu, profesorul Emil
Istocescu şi alţii. Demn de recunoscut este faptul că am avut mare noroc cu
dascălii noştrii din acele vremuri, deoarece ne-au pregătit cu dăruire la toate
materiile, ne
1.
Sunteți născut la Drăgășani, (Cetățean
de onoare al municipiului), prin ce împrejurări ați devenit un clujean de
renume, cu o familie deosebită, complexă și cunoscută. Spuneți-ne câte ceva despre
dumneavoastră și despre membrii familiei.
Al.Florin
Țene:
După
facultățile de română și istorie făcute
la Baia Mare și Târgu Mureș am fost professor și director de Cămin Cultural în
comuna Tarna Mare județul Maramureș, conform repartiției.unde am funcționat doi
ani.După aceea am fost redactor la Stația de Radioficare Drăgășani, ulterior
redactor șef al ziarului de șantier ”Lumina de pe Lotru” care apărea pe
șantierul construcției hidrocentralei de pe Lotru de la Voineasa.
Datorită
faptului că în anul 1977 casa noastră din Drăgășani a fost demolată, urmare
sistematizării orașului, ne-am mutat la Cluj-Napoca.Intre timp am publicat la Editura
Litera volumele de poezii”Ochi deschis ”(1974) și ”Fuga Statuiloe
”(1977).Publicând poezii în revistele” Gazeta Literară”. ”Luceafărul ”, ”Argeși
”, ”Ramuri ”, ”Secera și Ciocanul ”,”Scrisul Bănățean ”,”Iașul literar ”etc.
La
Cluj-Napoca am urmat un curs de contabilitate primaă și economie în cadrul
facultății de științe economice pentru a putea ocupa un post în cadrul
întreprinderii BATMA 12 Cluj.unde am lucrat 20 de ani ca șef serviciu transport
și administrație.A fost o perioadă când am frecventam cenaclu TRIBUNA,
publicând poezii și cronica cenaclului în revistă.
2. Ați
publicat multe cărți. Ați abordat
diverse genuri literare. Care este genul care
vă place cel mai mult și credeți că vă reprezintă cel mai bine?
Al.Florin
Țene: Cred
că toate genurile, cu toate că am început cu poezia.Însă, eseul îmi dă
posibilitatea să lărgesc și să aprofundez ideile pe care doresc să le dezvolt.
Romanele pe care le-am scris sunt ferestre deschise spre unele adevăruri din
istoria noastră recentă.Prin ele am ajuns la concluzia că oamenii nu trebuie
judecați după aparențe, cum spunea Jean de la Fontaine..
Sunteți
părintele fondator al LSR. Ce este și ce a reprezentat aceasta pentru cultura
română și pentru dumneavoastră în cei 20 de ani de existență ?
Al.Florin
Țene:
Această hotărâre de a înființa Liga Scriitorilor am luato după o bursă primită
de la doamna ambasadoare Karen Fog care mi-a oferit o bursă în structurile
Uniunii Europene.Acolo am constatat că sunt cinci asociații scriitoricești cu
drepturi egale. Venind în țară m-am documentat privind Uniunile Scriitorilor
din fostele țări socialiste.Și am constatat că toate s-au desfințat și s-au
organizat în mai multe asociații democratice scriitoricești.Numai în România a
rămas aceași Uniune Sovietică, pardon, Scriitoricească, înființată pe timpul
dictaturii staliniste.Având, totuși, posibilitatea după evenimentele din
decembrie 1989, să-și schimbe, măcar, numele.Și să se numească Societatea
Scriitorilor români, așa cum a fost înființată în 1910 de Mihai Sadoveanu.
Prin înființarea
Ligii Scriitorilor am urmărit democratizarea mișcării scriitoricești din țara
noastră.Prin această organizație încercăm să încurajem talentele, să le
promovăm prin cele 20 de reviste pe care filialele noastre le editează.Nu
concurând cu Uniunea Scriitorilor ci prin colaborare concurențială.Nu folosin
bani publici cum o face Uniunea Scriitorilor și prin fonduri propri.Prin felul
acesta degrevăm de eforturi bugetare
Guvernul împovărat de abuzuriile unor personae și instituții.tot prin
eforturi propria am fost de mai multe ori în Parlamentul României împreună cu
scriitorii Cornelu Leu și Ligia Diaconescu, pe timpul domnului Tăriceanu, de a
insista și a susține memoriu nostru în obținerea aprobării sărbătoririi Zilei
Limbii Române în 31 august,În anul 2013 am obținut aprobarea Parlamentului,
după zeci de audiențe la București cu mulți bani cheltuiți din buzunarul
propriu, pentru sărbătorirea Zilei Limbii Române.Din păcate cei doi au urcat la
Cer, și numai Al.Florin Țene a răma
Părintele Zilei Limbii Române în viață.
Povestiți-ne pe scurt ce ați făcut până în decembrie 1989 și după aceea
până azi, despre cursul internațional de
jurnalism la care ați fost selecționat de Uniunea Europeană.
Al.Florin Țene: Până în decembrie 1989, am scris cărți păstrate în
sertar, atât la Drăgășani, până în 1978 și la Cluj-Napoca după această dată.Am
fost profesor în județul Maramureș, redactor șef la Stația de Radioficare din
orașul natal. redactor șef la ziarul de șantier ”Lumina de pe Lotru ”, perioadă
când am scris romanul”Chipul din oglindă ”, pe care l-am predat la editura
”Dacia ”, citindul directorul, poetul Al.Căpraru, mi-a spus, textual: „domnule
Țene, dacăî îl public intrăm amândoi în pușcărie„. Romanul a apărut în 1997 la
Editura Fundației ”I.D. Sîrbu„ din Petroșani. Am fost șef de serviciu la BATMA
38 Drăgășani, secretarul cenaclului TRIBUNA din Cluj, redactor la ”Cetarea
culturală ” și la ”Curierul Primăriei” din Cluj, șef serviciu BATMA 12 Cluj de
la care m-am pensionat
LSR concurează cumva Uniunea Scriitorilor? Care este
situația și efectivul Ligii la această dată? Ce vă mulțumește și ce vă nemulțumește
legat de activitatea acesteia?
Al.Florin Țene: Sofocle
spunea:”Tăcerea este aliata acuzatorului. ”Liga Scriitorilor nu concurează cu
nimeni.Își urmărește menirea stipulată în Statut.Am încercat să implementez
sentimentul de iubire între confrați.Încurajând talentele din România Profindă
și Tainică.Urmân zicerea lui Antoine Laurent Lavoisier, care zicea:”Iubirea
este un complex de sentimente nobile care înglobează generozitate,milă și
iertare. ”
Liga Scriitorilor are 40 de filiale, din care 12 în
străinătate.Dar, din păcate, nu toate au o activitate activă.Totul
depinde de președintele ales al filialelor.Vorba populară”Omul sfințește locul
”se potrivește ca ”mantaua lui Gogol ”, sau ca o mânușe.Nu doresc să evidențiez
nici-o filială, pentru a nu jigni pe altele.
Sunt filiale care editează reviste pe hârtie, altele au
siteuri pe internet, lansează cărți, în colaborare cu alte intituții culturale
și cu Uniunea Scriitorilor. Sau organizează concursuri literare dotate cu
premi.E o filială din Drăgășani care organizează ”tabere de creație„ sau „caravana culturii„
în colaborare cu Ministerul Culturii.Din păcate sunt filiale care au puține sau
de loc activități.În aceste condiții o parte din conducerea Ligii Scriitorilor
s-au deplasat în localitățile respective să le sprijine și să le îndrumeze.
Vorbiți-ne puțin despre filialele Ligii din țară și străinătate, despre
activitățile și revistele editate de acestea.
Al.Florin Țene:Cele mai active filială din străinătate sunt cele din Canada
și Spania.Filiala din Canada condusă de talentata scriitoare Mihaela CD, și
Johnny Ciatloș-Deak care editează antologii,organizează spectacole de poezii și editează cărți ale
autorilor români care sunt distribuite în diasporă și în țară.Remarcă pe
scriitorul matematician Florentin Smarandache din SUA, dar filiala din Spania
are activități și editează revista ”Spania literară ” sub egida Casa română de
Cutură etc.
Cu toate încercările, demersurile și eforturile făcute, de ce credeți că
Ministerul Culturii, nu a aprobat cererea LSR de a i se acorda titlul de,, Asociație de utilitate publică”,
cunoscând celelalte aprobări făcute altor asociații?
Al.Florin Țene:Există o inerție în structurile statului, datorită
mentalității implementată de dictatura comunistă. Cu cât sunt mai puține
organizații în același domeniu cu atât mai bine se post controla.
Sunteți președintele LSR, membru al Acdemiei Româno-Americane, directorul
revistei Agora Literară, publicație centrală a Ligii, președintele cenaclului
,, AL. Florin Țene”, cu ce zestre, planuri de viitor și speranțe vă gândiți la
ziua de mâine?
Al.Florin Țene:În primul rând să fiu sănătos.Este principala problemă la
vârsta mea de”înțelept matusalemic.”cum m-a numit un confrate mai tânăr.
Doresc să continuăm cu activitățile cenaclului”Artur Silvestri ”, în
colaborare cu filialele noastre din țară. Să organizăm Ziua Limbii Române, al
cărui părinte în viață sunt în colaborare cu unele filiale ale Ligii și să
public cele 3 romane pe care le am scrise: ”Anotimpurile poetului ”vol.I și II,
inclusiv ”Drama unor discuții ”.
Vă mulțumesc pentru acest interviu interesant. Ce mesaj aveți pentru
membrii LSR din țară și de pretutindeni?
Al.Vlorin Țene: Dragi colegi vă dores în primul rând sănătate și putere
de muncă.Vă sfătuiesc: și vă mărturisesc, din experiența mea începută de la
vârsta de 14 ani, că nu datul din coate, înlăturând un alt coleg, veți reuși să
înaintați în ierarhia efemeră a valorilor convenționale. Aceste valori le v-a
ierarhiza timpul, istoria și Dumnezeu.Fiți buni, înțelegători, studiați, și
scrieți.
Gavril
Moisa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu