de Gheorghe Pârja
Cei care, din întâmplare, adică din neatenție, ies
în lume purtând cămașa, sau alt articol de îmbrăcăminte pe dos, sunt repede
prinși în cercul unor comentarii cu morala la urmă. Oricum, cel sau cea cu
pricina greșelii nu are parte de laude. Ci din contră. Nu este o rupere de
nori, dar aici apare o formă a rușinii în public. Purtarea hainelor pe dos face
parte din anormalul cotidian. Ceva din sfidarea nevinovată a normei. Sunt și
proverbe care amendează întâmplarea, oarecum hazlie. De îți iei sumna pe dos nu
te măriți repede. Asta pentru fete. De obicei, situația este salvată de scuze.
Am avut prilejul, pe când lucram la Muzeul
sighetean, să cunosc situații care nu se uită. Într-un sat, era un om singur,
care, cu voia lui, purta hainele pe dos, să-l ia lumea în seamă. Era ca
personajul scriitorului din Sighetul Marmației, Alexandru Ivasiuc, Hâzilă, care
tăia lemne duminica, când mergeau oamenii la biserică, tot din același motiv.
Mi-au venit în minte aceste probe cu umor când m-am întors cu fața spre lumea
înaltă a politicii, unde purtarea hainelor pe dos primește conotații
periculoase. Aici nu mai este vorba de rușine, ci de întoarcerea lumii pe dos.
Cum sunt aceste războaie cu morți și ruine. Făptașii lor sunt lideri care simt
nevoia să fie luați în seamă, să-și arate puterea de cucerire, dobândirea de
noi teritorii și noi avuții.
După cum observa Chris Patten, rectorul
Universității Oxford: „într-una dintre numeroasele sale remarci fără noimă
despre istorie și afaceri globale, președintele american Donald Trump a afirmat
că Uniunea Europeană a fost creată pentru a păcăli Statele Unite.” De fapt,
adevărul este exact invers. Tot o haină luată pe dos. De fapt, europenii își
doreau ca America să rămână implicată activ pe continent. Lăsate în voia lor,
după 1945, țările europene riscau să intre într-un nou conflict. Pentru a
preveni acest lucru, liderii europeni au îndemnat SUA să își mențină prezența
pe vechiul continent, ca o garanție împotriva amenințării comunismului
sovietic. Asta nu a fost păcăleală.
În 1949, NATO a fost înființată pentru a apăra
Europa. Nu uit că stabilitatea Europei s-a făcut cu sprijinul Americii. Câte
opinii am avea, și e bine să le avem, ordinea postbelică a fost susținută de
poziția Americii, ca principală putere economică și militară a lumii.
Profesorul de la Oxford constată că, din păcate, SUA au abandonat rolul de
lider, pe măsură ce Trump continuă să tulbure ordinea mondială prin subminarea
unor instituții, a unor valori pe care nu le înțelege și nici nu le respectă.
La a doua venire la Casa Albă, liderul american a arătat mai puțină înțelegere
pentru normele democrației și pentru statul de drept.
Mie îmi este jenă să amintesc comparația făcută de
J.D. Vance lui Trump, înainte de a ajunge vicepreședinte al Americii. Aici sunt
multe haine întoarse pe dos, dar și peticite în coate. Un limbaj dur, care
arată că Trump este un autoritar. Asemenea unui monarh medieval care crede că
totul îi aparține. A se vedea povestea cu Groenlanda, ori pământurile rare din
Ucraina. Liderul american crede că liderii altor țări trebuie instruiți, nu
consultați. Când mișcă în front, repede scoate stafia taxelor vamale.
O altă haină întoarsă pe dos s-a văzut la
confruntarea din Biroul Oval, cu președintele Zelenski. Trump a continuat să dea
vina pe Ucraina pentru că a fost invadată. Când o lume întreagă știe care este
adevărul. Până acum citeam în cărți și în ziare că țările puternice au
răspunderea de a ține cont de interesele celor mai slabe. Americanul cel mare
vede altfel lumea. El poate acționa după bunul plac, iar ceilalți să suporte
urmările. Și asta îl ajută pe Putin să cucerească Donețk, Lugansk, Herson și
apoi Odessa, ca să ajungă la Gurile Dunării, pentru a face joncțiunea cu
Transnistria. Adevăr, sau…
Unii spun că ar fi o înțelegere discretă pentru
viziunea lui Putin asupra lumii actuale. Care crede că el are menirea să
rescrie istoria prin forță, nu cu ajutorul diplomației. În această ecuație
poate fi citită și bombardarea siturilor nucleare iraniene. Distrugem și apoi
stăm de vorbă. Nu mă gândesc să apăr regimul periculos de la Teheran, dar și
Occidentul și America au făcut greșeli în ultimii zeci de ani în relațiile cu
Iranul. Când nu le-a convenit șahul au sprijinit ayatollahul. Acum vor din nou
schimbare. Iranul a avut un guvern mai democratic, ales în 1953, cu sprijinul
SUA.
Știrile de presă, dar și unele declarații ale unor
diplomați ruși, seamănă îngrijorare în partea estică a Europei. Ba Republica
Moldova, ba România și Polonia sunt pe agenda de preocupări ale liderului rus.
Federația Rusă continuă bombardarea Ucrainei mai ales a Kievului și Odessei.
Atât de mult ne-am obișnuit cu moartea oamenilor nevinovați și distrugerea unor
obiective civile, încât numai mirarea și spaima ne-au mai rămas. Europa se
înarmează, poartă haine cenușii, iar sufletul nostru este în așteptare. Și
Europa recurge la întoarcerea hainelor pe dos. Noi, care ne aflăm în preajma
unui război, nu trebuie să uităm necazurile trecutului. Dacă Ucraina este
învinsă, vine mai aproape vecinul care poftește la cununa Carpaților.
Luați în seamă comparația cu întoarcerea hainelor pe
dos. Să fie bine și mai ales pace! Că secretarul general NATO, Mark Rutte, ne
spune că al treilea război mondial ar putea începe prin atacuri coordonate ale
Chinei și Rusiei. China va ataca Taiwanul, iar Rusia țări din NATO. Dar lumea
vrea liniște! Însă nu-i după lume, după cum se vede. Dacă vorbim de pace,
premierul israelian i-a dus lui Trump, la Casa Albă, nominalizarea pentru
Premiul Nobel pentru Pace. Să fie pace!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu