Ca unul care urăște profețiile jurnalistice și tot campionatul de citire a gesturilor și expresiilor în stil profiler n-am putut să nu remarc expresia de tristețe și oboseală a celor porniți în așa zisa „debarcare europeană” la Washington.
Tot elanul lor de sprijinire a Ucrainei părea
învăluit într-o umbră aproape imperceptibilă, ca o mătase de tristețe. Nu putea
fi semnul înfrîngerii pentru că decizia nu s-a luat. Nu putea fi nici oboseala
drumului pentru că n-au mers nici cu trenul, nici cu avioane de linie,
înghesuiți cu genunchii la gură ca tot călătorul de la economy. Tristețea lor
vizibilă și încă fără explicație putea veni doar de la o schimbare de macaz.
Bățoasa și importanta conducătoare a Comisiei Europene era bunicuța resemnată
de la colțul mesei. Gomosul cancelar german, cu toată înălțimea sa, avea
privirile căzute îndărătul ochelarilor. Parcă nu venea de la cancelarul celei
mai tari economii a Europei, din ordinea și disciplina germană, ci dintr-o
societate care își caută și ea o direcție. Numai Donald Trump, vizibil obosit,
arăta totuși înfloritor, abil în formularea speranțelor sale și curtenitor cu
musafirii săi pe care îi avea ca pe niște floricele în buzunarul de la piept.
Marii politicieni ai Europei, triști și stăruitori care mai de care să-l
complimenteze pe Donald Trump, la Washington, în fața podului deja circulabil
între Washington și Kremlin, foarte repede, și între SUA și Ucraina, arătau ca
niște pitici puși pe năzbîtii, prinși asupra năstrușniciei și puși la punct.
Planul lor de conflict militar cu Rusia începea să arate din ce în ce mai
vizibil ca o joacă trăznită, ca o glumă proastă.
De vineri, România a fost invadată de presupuneri,
de profeții și interpretări. Parcă la noi s-ar ține campionatul european de
imaginație politică, un fel de întrecere a mediocrilor ajunși în calificările
organizate de televiziuni și podcasturi.
La Washington, cu toată mobilizarea europeană,
hiper-măgulitoare pentru Donald Trump, n-a fost decît un fel de al doilea pas
(exagerat de rostogolit pe televiziuni) pe un drum încă lung, nesigur, visat,
dar nedesenat și încă departe de a duce la destinație. Zilele următoare nu vom
afla nici măcar un inventar al condițiilor propuse. Abia am avut parte de o
mică parte dintr-un pachet de propuneri și dorințe și de o dovadă cu public că
politicienii-rățoi ai Europei, în fața lui Donald Trump, au făcut ciocul mic și
au dat-o pe măguleli și ciripeli drăgăstoase.
Ce-am reținut din burtierele și remarcile
televiziunilor? Că ”România este pe harta negocierilor” pentru simplul fapt că
pe un contur al teritoriilor ocupate de ruși, în partea stîngă, apărea mare
numele României. Sună frumos, dar sună și prost. Minutele acestea de
popularitate pe toate televiziunile de știri (promovare nefolositoare!), precum
și tot valul de discuții despre summit-ul din Alaska și întîlnirea liderilor
europeni la Washington au acoperit, cel puțin în parte, nenorocirea de pe capul
nostru, adusă de anularea alegerilor din decembrie 2024. Raportul
Departamentului de Stat dat publicității săptămîna trecută nu ne-a zguduit încă
și n-a provocat nici o dezbatere serioasă. Mai ieri, pe un site american
(https://www.thegatewaypundit.com/) a apărut un articol scris de Robert
Semonsen, intitulat „Statul Profund expus: Oficialii lui Biden implicați în
lovitura de stat globalistă din România”.
Pentru că presa noastră este prea fascinată de
citirea gesturilor în care să deslușească deciziile luate, pentru că se teme de
moarte de fake news și de alte voci, îl reproduc în mare parte, împreună cu
ilustrația difuzată (fotografia doamnei Tulsi Gabard).
„O dezvăluire șocantă se conturează la Washington.
Potrivit unei surse de nivel înalt din cadrul administrației Trump, directoarea
Serviciului Național de Informații, Tulsi Gabbard, analizează acum un dosar
secret privind lovitura de stat din 6 decembrie 2024 din România – dosar care
indică direct foști oficiali ai regimului Biden.
Dosarul ar fi numit trei dintre cei mai importanți
agenți ai lui Biden: secretarul de stat decăzut din statul american Anthony
Blinken, asistentul său James O’Brien și ambasadoarea SUA la București,
Kathleen Kavalec. Amprentele lor, potrivit sursei, sunt peste tot pe dosarul de
anulare a alegerilor din România.
Într-o schemă care pare straniu de familiară, echipa
lui Biden ar fi făcut echipă cu persoane din interiorul țării – inclusiv fostul
ministru de Externe Luminița Odobescu, fostul prim-ministru Marcel Ciolacu și
fostul președinte Klaus Iohannis – pentru a răsturna votul prezidențial al
României sub pretextul obosit al „ingerinței Rusiei”.
Sună familiar? Cu siguranță ar trebui. E același
ghid folosit de establishmentul globalist și antiamerican împotriva
președintelui Trump în 2016 – copiere, lipire, repetare….
Administrația Trump a observat în mod clar. În luna
mai, Departamentul pentru Securitate Internă a revocat intrarea României în
Programul de renunțare la vize – o mișcare pe care chiar ministrul de externe
al României a recunoscut ulterior că a fost o pedeapsă pentru anularea
frauduloasă a alegerilor.
Cel mai recent Raport privind democrația al
Departamentului de Stat a criticat, de asemenea, România pentru încălcarea
drepturilor alegătorilor săi.
Și iată surpriza: în timpul summitului istoric al
președintelui Trump cu Vladimir Putin din Alaska, s-a vorbit despre România.
Timp de 4 minute și 57 de secunde, spune sursa, cei doi lideri au discutat
despre rolul Bruxelles-ului și Parisului în lovitura de stat din decembrie a
României.
Povestea este încă în desfășurare, dar un lucru este
sigur: trucurile murdare ale rețelei Biden nu s-au limitat la America. Aceleași
tactici autoritare au exportat peste hotare – iar acum, sub președintele Trump,
adevărul începe să iasă la suprafață”.
Să fie o farsă sau încă un semn că se strînge lațul
în jurul celor implicați în crima politică de la București din decembrie 2024?
Despre asta nu vorbește nimeni. Cei mai mulți se tem. Unii au ce pierde, alții
de frică. Altora nu le mai pasă. S-au resemnat. Nici președintele Nicușor Dan
nu pare a fi în apele sale. Se mișcă bezmetic, incoerent, ca un om care amînă
să ia funcția în primire, să ia taurul de coarne și arată măcinat de gînduri și
de îndoieli. De la misterioasa convorbire telefonică, în care președintele
Donald Trump i-a cerut „să lămurim mult mai bine fenomenul alegerilor” (dacă
numai asta și atîta i-o fi spus!) Nicușor Dan a rămas fără voce, evită
întîlniri și întrebări, umblă cu camera pe piept, se teme să nu se împiedice
fără imagini martor, o scaldă, colindă mănăstirile și se dă credincios și
familist.
În așa situație, toată lumea nu mai vede ce se
întîmplă în țară și stă cu ochii pe Washington.
Autor:
Cornel Nistorescu
Sursa:
https://www.cotidianul.ro/o-pace-prea-indepartata/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu