Ioan Șiman, o viață dedicată epigramei!

La una dintre ședințele Cenaclului Scriitorilor Maramureș condus cu măiestrie de doamna Florica Bud, cel mai important epigramist maramureșean al tuturor timpurilor, prof. Ioan Șiman mi-a oferit volumul „În apele noastre – Reflexii ad-hoc 2020-2021” rugându-mă să-mi spun părerea despre el. O fac acum, în acest mod, scriind despre el.

Volumul apărut cu trei ani în urmă la Editura Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare „În apele noastre” cuprinde creații ale maestrului Ioan Șiman scrise cu ocazii dintre cele mai diverse, majoritatea fiind trimise la festivalurile de umor din țară, dar și la revista „Epigrama” a Uniunii Epigramiștilor din România, unde este un răsfățat.

În prefața cărții, epigramistul  Mircea Pop Buzești, scrie printre altele: „Adept, prin excelență al prozodiei, autorul ne dă lecții multe și bune, așa cum zicea și la ședințele din cadrul Clubului Spinul, unde colegii fiind beneficiari. Deși uneori părea plictisitor, cei care vroiau să învețe și să-și șlefuiască propriile creații, aveau ce învăța de la el, să-i mulțumească mai apoi. Chiar și eu, fire rebelă cum sunt, am ajuns să-i mulțumesc pentru lecțiile de prozodie și să văd că epigramele proprii aveau un plus privind tehnica scrierii. (...) Deci, stimate cititor, vei găsi, spre hrană spirituală: rondel, sonet și gazel, cel puțin câte un exemplar reușit”.

Conform DEX, epigrama este: „Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații, etc. și se termină printr-o poantă ironică”.

Și cu ce credeți că începe Ioan Șiman? Cu epigrama „În parlament”: „Deputatul, caz concret,/ Provizoriu șef cuminte,/ Cu știința pe-un bilet,/ Prinde post de...președinte!”. Continuând cu aceeași temă, vă supun alte epigrame foarte reușite, numai că cei vizați, fie că vorbim de Președinție sau Parlamentul României, au obrazul gros și-și văd de ale lor, îmbogățindu-se și sărăcind România. Noi măcar să ne „astâmpăram” în acest mod, al lecturii unor epigrame în care sunt „încondeați” aleșii noștri, cei care în campanie electorală promit „marea cu sarea”, îți pupă mâinile iar în următorii ani se aseamănă cu ciorile care se ușurează pe statui.  Începem periplul epigramist semnat Ioan Șiman. „Un senator corup”: „Are minți, ca omul mare,/ Și-i imun, fapt de priință;/ Dar în declarații n-are/ Un proces de...conștiință!”; „Politica, după vremuri”: „Om politic, îți convine,/ Rostu-i clar în treaba ta:/ Cu prostimea te pui bine,/ Sigur, s-o poți...manevra!”; „Noua pătură politică”: „S-au emancipat, îs democrați,/ Fac partide de antrenament;/ Însă n-au ajuns maturizați/ Nici în...Parlament!”; „Cinstei politice”: „Încrucișate strategii -/ Gândiri și ideologii:/ Pe față mândra conjuctură,/ Pe dos...invidie și ură.”; „În Casa Poporului”: „Unii nu vor țări străine -/ Cei aleși de națiune:/Demnitarii se simt bine/ În...Regală Pensiune!”; „Spirit critic”: „Parlamentul, pus pe bune,/ Poate optimist să fie:/ C-o automulțumire/ Simplă de...ipocrizie!”; „Opoziție curentă”: „Cinstitul nu-i interesant/ Și nu-i import de omenie;/ Măsura unui opozant/ Sclipește prin...obrăznicie.”, „Rotirea corupților”: „Cu alegeri, ca oricare,/ Face-se o permutare/ Între marii ghiftuiți/ Și-amărâții...acoliți!”; „Minuni electorale”: „A făcut, a dres pe cale,/ Făce-a, drege-a, zice tare,/ Sigur că îl credem c-are/ Forțe supranaturale...”; „Jaful puterilor”: „Bine-i de corupți, zic zău!/ Lefuri mari la barosani./ Treaba țării?...Tot mar rău.../ Chiar și-n fabrica de bani!”; „Pentru țară normală”: „E normal, se schimbă teze,/ Se-ntorc cei de țară rupți;/ Poate o să emigreze/ Patrioții...cei corupți!”; „Partide-mască”: „Că pe garduri, permutate,/ Democratic, vezi cum lupți/ Trei majuscule-s pictate:/ Camuflează...mari corupți!”; „Iar alegeri”: „Alegerile de-s tabu,/ Speranța-n ele-i ficțiune,/ Vrem toamna să se lase cu/ O brumă de...înțelepciune!”; „Inscripție pe un fotoliu”: „Hoțul, cu a lui duhoare,/ Vrea din excelență moț:/ de-i ministru, ține tare,/ Jilțul să-i miroasă-a hoț!”; „Opoziția neaoșă”: „Ce să faci în opoziție?/ Spurci - ții la tradiție!/ dacă vrei, poți să te lauzi,/ Pe netrebnici să-i aplauzi!”; „La jurământul demnitarului”: „Se jură, cu mișcări semețe,/ Pe Biblie (ca bun creștin!),/ Pe Constituție, s-o-nvețe,/ Ar folosi timp mai puțin!”; „În sumbru viitor”: „Cu globalizați stăpâni/ Națiunea să dispară./ Fi-va țara făr români/ Și românii fără țară!”; „În contra țării”: „O guvernare populistă/ În datorii s-a poticnit/ Și parcă văd o țară tristă,/ De-a fi tezaurul poprit!”; „Liantul aleșilor”: „În aleși să ne încredem,/ După muncă se succed:/ Cred că ne-au făcut să credem/ Că alegătorii-i cred!(?)”; „În treburile țării”: „Demnitarii ca neghina/ Strică pâinea în exces,/ Curios că mută vina/ Pe acei ce i-au ales.”; „Pentru aleși”: „La odihnă, tratament,/ Prin Covasna e frumos:/ Pentru demnitar potent/ Cu chimirul...sănătos.”.

Desigur că volumul „În apele noastre”, oare de ce nu s-a numit „În apele mele” și tot eu răspund, fiindcă toți tragem la aceeași barcă, toți suntem mințiți și pedepsiți pentru greșelile politicienilor români, are o sumedenie de epigrame în care nonagenarul Ioan Șiman râde și plânge de defectele ori obiceiurile rele ale unor semeni de-ai noștri, precum: prostia, aroganța, ignoranța, precurvia, corupția, nepotismul, minciuna, furtul, parvenitismul, snobismul, manipularea, ateismul, pălăvrăgeala, misticismului, etc

Revin și întreb încă o dată, ce este epigrama? Un răspuns mai interesant ca a lui Ugo Foscolo nici că se putea da: „Viața este o epigramă al cărei ac înțepător este moartea.”

Și totuși este bine să închei într-un ton optimist, motiv pentru care mă voi folosi de fabula Domniei sale numită „Pixul și hârtia de scris”: „Un pix se-oprește din corvoadă,/ Corect, din treaba lui neroadă,/ Ca să se plângă la hârtie:/ Am muncă grea. Halal să-mi fie!// Hârtia zice: Mă privești/ Și nu vezi cum mă mâzgălești!// Morala: Acel ce-ntruna numai scrie,/ Cititul-ștersul nu-l prea știe.”

Je te tire mon chapeau, maître Ioan Șiman, că tot se poartă... franțuzismele, ca-n trecutul secol XVIII.

                                                      Gelu DRAGOȘ, UZPR