Într-o vreme când credeam că presa din Baia Mare este liberă, visele noastre, ale ziariștilor, zburau ca vinderelul. Am fi dus și Gutâiul în cârcă, numa să ajungem la subiectele mult visate. Trăiam la superlativ meseria de ziarist. Dimineața, când ne vedeam apărute articolele în ”Graiul”, trăiam o bucurie de neînchipuit. Atunci, cu Podul de Flori, când mi s-a propus să plec într-o delegație în Basarabia, am crezut că m-a ales Dumnezeu. Atât de tare m-am bucurat. O scurtez tare, după specificul FB. Cum eram invitați la sărbătoarea satului Slobozia Dușca, de pe malul Nistrului, căutând satul, am ajuns la podul de peste Nistru. Era baricadat cu betoane grele pe la mijloc. Trei zdrahoni cu pistoale mitralieră ne-au ținut calea. Eu am dat să fotografiez apa Nistrului, când un militar cu dinții înveliți în metal a armat pistolul mitralieră și mi l-a pus în piept. Urla la mine: ”Pașli damoi!” Colegul de redacție, Gheorghe Peter, i-a și întins rusului oiaga cu horincă, vorbindu-i pe limba lui. A băut militarul rus din oiaga lui Peter de-un lat de palmă și plescăia cu limba de plăcere. Și încă a cerut. Poze n-am făcut, că nu l-am înduplecat nici cu horinca. Am ajuns în satul-gazdă, la moldoveni, români de-ai noștri de mare omenie. O săptămână întreagă am locuit acolo, pe rândul satului. Ne-ar fi dat și luna de pe cer, așa s-au bucurat de noi. Între altele, am trecut, cu bacul, Nistru în Transnistria, am vizitat Chișinăul, unde ne-au primit primarul și prefectul. Foarte important: am vizitat Cetatea Orhei a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Atestarea documentară a cetății este 1470, într-un document în care se vorbește de pârcălabul Cetății Orhei. Imaginați-vă o peninsulă înconjurată de apă (apa Răutului), împrejmuită de pereți verticali înalți și de o sută de metri. Doar pe o potecă de câțiva metri se poate intra în peninsulă. Acolo a fost Cetatea Orhei, un loc strategic, foarte ușor de apărat. Acum, și încă din veacuri, în peninsulă sunt satele Trebujeni și Butuceni. În pereții din scoici ai Răutului, sunt săpate chilii. Când am făcut poza de față nu am realizat că am inclus și un cap de om, un sfinx. Azi, vă postez locul în care a fost Cetatea Orhei, a lui Ștefan cel Mare.
Text și fotografie de Alec Portase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu