Cu o unanimitate demnă de plenarele Comitetului Central al PCR, 86 de judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au decis să atace la CCR reforma pensiilor magistraților. Acești titani ai justiției, care se cred semizei coborâți printre muritori, își apară cu dinții pensiile de 5.000 de euro și dreptul ”legitim” de a ieși din sistem la frumoasa vârstă de 47 de anișori.
Reforma, care îndrăznește să le taie pensiile
speciale la 70 la sută din ultimul salariu și să le ridice vârsta de pensionare
la 65 de ani, e considerată o blasfemie. ”Independența justiției!” strigă
magistrații de la ÎCCJ, ca și cum independența ar însemna dreptul de a trăi ca
niște nababi pe banii contribuabililor. Acești cavaleri ai dreptății, care abia
dacă mai pot să-și țină pleoapele deschise după 40 de ani de ”muncă de
două-trei ori mai intensă decât omologii din UE” (așa cum pretinde președintele
Nicușor Dan), se ridică acum, ca un singur om, să salveze justiția de reforma
nedreaptă și umilitoare a guvernului Bolojan.
E ca și cum Gigi Becali ar cere protecție socială
împotriva creșterii impozitului pe clădiri, după ce ani de zile a muncit de
două-trei ori mai mult decât omologii miliardari din estul Europei.
Actualii judecători ai ÎCCJ nu doar că au fost
feriți de impactul real al legii – prin niște clauze tranzitorii mai groase
decât Codul Penal – dar mai fac și teatru civic, jurând că ”apără viitorul
justiției”. Băi, mă lași?
Tupeul magistraților nu cunoaște limite. În ultimii
ani, și-au acordat din pix sporuri și beneficii, ca niște bucătari care-și
toarnă singuri suplimentul de frișcă pe tort, apoi au dat statul în judecată ca
să le primească retroactiv. Rezultatul? Statul a scos din buzunare 400 de
milioane de euro după 20.000 de procese. Iar numărătoarea continuă, ca o
telenovelă proastă. Mai nou, ÎCCJ, împreună cu CSM, au paralizat instanțele,
suspendând majoritatea dosarelor doar ca să-și apere privilegiile. Pentru că,
desigur, ce mai contează justiția pentru simplii cetățeni, când ești ocupat
să-ți aperi pensia de lux?
Acești ”gardieni ai dreptății” (responsabili, în
bună măsură, pentru lovitura de stat din 6 decembrie) se comportă ca un cartel
care își protejează sistemul de castă. Ei cer drepturi pe care omologii lor din
UE le-ar considera science-fiction.
Pe de altă parte, premierul Ilie Bolojan arată ca un
tip care încearcă să repare o conductă spartă cu un ciocan de cauciuc. Legea e
atât de plină de găuri constituționale, încât Consiliul Legislativ a redactat
un aviz de 40 de pagini care sună cam așa, în rezumat: ”Băi, băieți, ați greșit
tot. De la A la Z. E neconstituțional, discriminant, contradictoriu și arată ca
scris de un stagiar intrat în barou după zece examene picate.”
”Proiectul instituie un tratament diferențiat…
ignoră complet jurisprudența CCR… va conduce la coexistența a trei regimuri de
pensionare”, se arată în avizul negativ al Consiliului Legislativ, care
concluzionează că prevederile legii ”sunt afectate de un viciu flagrant de
neconstituționalitate”. Adică, în termeni simpli: nu are nicio șansă la CCR.
Nici măcar dacă judecătorii de acolo ar fi drogați cu optimizare
guvernamentală.
Și totuși, Guvernul merge înainte. Pentru că, așa
cum a spus premierul Bolojan, dacă legea pică, ”e greu de presupus că guvernul
mai are legitimitatea să vină cu alte măsuri”. Cu alte cuvinte, dacă CCR ne
respinge, vom demisiona. Minunat! Deci România e condusă de un guvern care
mizează totul pe o lege atât de prost făcută, încât nici măcar blatul nu o
poate salva.
Kelemen Hunor a fost mult mai tranșant: ”Dacă pică
la CCR și această variantă, corectă, extrem de echilibrată, atunci nu mai știu
ce se mai poate face și revolta populară va fi extrem de justificată. (…) ar fi
mai bine să mergem cu toții acasă”. Da, Kelemen. Revoltă populară și demisia
guvernului. Pentru că populația înțelege: pe de o parte, avem judecători care
se cred zei cu pensii de miliardari, iar pe de altă parte, un guvern
incompetent, incapabil să gândească o lege în limitele Constituției.
”Pentru a distruge o națiune, corupe-le justiția”,
spunea Voltaire. Doar că aici nu vorbim exclusiv despre corupție. E un sistem
care se auto-justifică, auto-răsplătește și auto-constituie. Iar noi, simplii
muritori, plătim nota.
Autor:
Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu