- după o anecdotă povestită de david foster wallace
doi puști cu solzii curați
și burțile goale de lume
trec pe lângă un moșneag cu ochii două gropi de nămol.
„cum e apa?”, zice moșul -
apa stă între ei ca o santinelă.
„ce naiba e apa?, râde unul, unde e?”,
învârtindu-și coada ca pe o sabie.
curentul îi cară mai departe,
prin plastic și alge nebune,
prin ce nu se mai numește viață,
iar râsul lor pălește
precum culoarea dintr-un tricou la soare.
moșul rămâne cu întrebarea
lipită de limbă,
o gumă de mestecat care nu mai face baloane.
puțini dintre pești știu
în ce trăiesc,
doar se îneacă
fără să moară
Alexandru PETRIA

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu