“Odessa în flăcări”, o capodoperă

                                               de Gheorghe Pârja

Ați auzit de filmul „Odessa în flăcări”, o capodoperă a ecranului? Puțini da, cei mai mulți nu, deoarece pelicula a fost distrusă de ruși, însă recuperată de italieni. Eu am avut un noroc de informare. Pe când cutreieram pe la Chișinău, să iau pulsul Basarabiei, regretatul meu prieten, lingvistul Vlad Pohilă, un bun cunoscător al celei de-a șaptea artă, mi-a povestit despre acest film, pe care nu-l văzuse, dar știa că există. Având ca subiect drama refugiaților basarabeni, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și a ororilor săvârșite de trupele sovietice. Filmul a fost interzis după ocuparea Basarabiei, iar actorii arestați sau prigoniți.

Vlad îmi mai spunea că în rolul titular juca Maria Cebotari, celebra soprană de origine basarabeană. La noi, filmul a fost depus în arhiva secretă, la fondul peliculelor cenzurate, deci oprite de la difuzare și de la vizionare. Filmul a figurat doar în registrul arhivelor, de unde a dispărut. Se credea rătăcit, mai ales că autoritățile de ocupație au dat ordin să fie distruse unele filme de război, care prezentau realist perioada aceea. În anul 2004, românii au primit un dar socotit pierdut. Presa italiană a dezvăluit un fapt inedit, descoperirea, din întâmplare, în arhivele studiourilor Cinecita din Roma, a peliculei filmului „Odessa în flăcări ”(Cătușe roșii), realizat în 1942, într-o coproducție româno-italiană, fiind consemnat în istoria cinematografiei europene și mondiale ca o capodoperă a genului.

Filmul a fost distins cu Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Veneția, în anul 1942. Acum, filmul poate fi urmărit pe sistemele de socializare, ceea ce am făcut și eu. Unde am aflat multe date despre soarta peliculei. Filmul a fost turnat după scenariul dramaturgului român Nicolae Kirițescu, având ca regizor pe italianul Carmino Galleone. Filmul omagia victoria trupelor române în lupta pentru eliberarea Basarabiei, ocupată de armata sovietică în anul 1940. Este o pagină vibrantă de istorie, arătând lumii ce înseamnă ocupația bolșevică și doctrina stalinistă. Mai bine de o jumătate de secol, despre film nu s-a spus nici măcar un cuvânt. Era interzis să se povestească despre drama Basarabiei și a Bucovinei de Nord, atâta timp cât la București era un regim controlat de Kremlin.

Invazia în București a trupelor sovietice, din 1944, a produs confiscarea arhivelor cinematografice naționale. Totul se află acum la Moscova, parte a Tezaurului Național, pe care îl revendică România. În film se arată și fragmente din jurnale de actualități, în care coloane mari de refugiați basarabeni își căutau, în 1940, scăparea din fața pericolului de moarte al trupelor invadatoare. Chișinăul este invadat de armatele ruso-ucrainene, iar Maria Teodorescu, cântăreață de operă, devine prizonieră în propriul oraș, în timp ce fiul este dus într-un lagăr din Odessa. Marea dramă este lupta Mariei pentru a-și recupera fiul. Învață ce înseamnă compromisul, atât ca femeie, cât și ca artist. Când este chemată să cânte în fața unor copii refugiați are sentimentul că fiul ei se află în acea sală. S-a înșelat.

Lupta continuă, Maria își regăsește fiul în catacombele Odessei. Emoția publicului era sporită, cu cât fuseseră descoperite uriașe gropi comune, în care au fost aruncați zeci de mii de săteni români împușcați. Acest măcel a făcut obiectul unei anchete a Crucii Roșii Internaționale, a stârnit un val de proteste, trecute sub tăcere deplină după 1945. În timp ce Moscova a recunoscut, prin vocea lui Gorbaciov, că NKVD-ul sovietic a asasinat 10.000 de ofițeri polonezi în pădurea Katin, despre măcelul basarabean nu se vorbește.

Recent, a apărut cartea criticului de film Viorel Domenico, cu stagii de practică jurnalistică în Baia Mare, despre istoria secretă a filmului românesc. În volum se amintește de „Odessa în flăcări”, după 62 de ani. Este amintită și protagonista filmului, basarabeanca Maria Cebotari, una din marile actrițe lirice mondiale, dar și vedetă de cinema, fiind asemănată cu Alida Valli. Cronicile vremii au fost elogioase, filmul fiind prezentat în premieră la Roma și la București. A avut un succes de casă impresionant. Nici nu se putea altfel, deoarece, dincolo de aspectele realismului istoric, pelicula era o reușită realizare artistică.

Vă puteți convinge pe online. Că pe la noi cinematografele sunt rare. Când tocmai încheiam acest text, aud la radio știrea că sute de drone rusești au lovit Odessa. Morți și răniți. Odessa în flăcări, nu în film, ci în dramatica realitate actuală.