Tare bine mai era în comunism...

 

Pentru că toată lumea vorbește despre învățământ, mi-am amintit o întâmplare din cele câteva luni din 1989, când am fost profă navetistă, într-un sat de pe lângă Iași.

"To'așu" stabilise că nu trebuie să existe corigenți și repetenți. Directorul școlii m-a anunțat că trebuie să mergem pe acasă pe la copchii, să le dau notă la română.

Ne-am urcat într-o căruță și am purces. "Băietu'" care mâna caii era gătit și, cum zicea el, avea și "crevată". După vreo cinsprezece minute de mers pe lângă păpușoi, își face curaj flăcăul:

- Apăi... mie-mi plași di tini... Dacă ni luăm, ni fași tata casî în curti... Dom' profesor o zâs cî ni cununî... Ie grieu sî șii profisoarî sângurî...

L-am refuzat. Nu m-am ales cu "barbat cu casî", ci doar cu râie și păduchi, de m-a spălat maică-mea în disperare.

Tare bine mai era în comunism...

 

Gabriela GAVRIL