Șoapte în vers

Motto: „Cad frunzele de parcă-ar fi cuvinte” V.R. Ghenceanu

Când inima vorbește-n șoapte line,

Și dorul scrie-n aer poezie,

Se naște-un vers din clipele divine,

Crescut din vis, speranță și magie.

 

Când lumea cu ființe dragi, fragile,

Te înconjoară cu dragoste divină

Te umpli de emoții, ce nu-s dificile

Și-atunci inima poate să intervină.

 

Când ieșim să veșnicim trecutul,

 Înveșmântând esența dragostei – cântul,

Inima pulsează tandru ca nou-născutul

Și toți din jur îmi ascultă cuvântul.

 

Când vom suferi teribil de iubire

Purificarea vine prin măreție,

Și viselor împerecheate, nu-nrobire

Clădind legimitatea în tărie.

 

Când toate fi-vor spuse, am vindeca

Și-un întreg, nou Cosmos ar subscrie

Fără epigonii a ne încurca

Și-am construi din temelie, Românie!

 

                                            Gelu DRAGOȘ