Pășesc agale...

Pășesc agale pe aleea din Parcul Central al Clujului.

Harul lucrează într-o inimă cu pace.

Așa îmi grăiește sufletul, în acest moment.

Un prieten mă întreabă: „Ești în har?”

Îmi amintesc că într-o zi, absorbit de gânduri,

duhul m-a dus într-un loc, unde nu mai fusesem

de mulți ani.

În acel loc m-am umplut de energie și duh,

am realizat că uneori harul urmează gândul.

De aceea este bine ca gândul tău să fie gândul lui Hristos.

Gândul urât se poate îndrepta, gândul rău trebuie eliminat,

înlocuit cu un alt gând, venit din dragoste.

Gândurile bune trebuie păstrate și bine hrănite,

din cuvântul evanghelic.

Priveam copacii din parc, ei ne dau multe lecții de viață.

În această perioadă de intrare în iarnă, trăiesc o transformare,

Trimit energia spre ceea ce este important, spre rădăcini.

Bunica spunea că în om trăiesc doi lupi: unul rău și unul bun.

Lupul rău dezvoltă frica, ura, lăcomia.

Lupul bun dezvoltă bunătatea, pacea, iubirea.

Tu pe care lup îl hrănești?

Să ne rugăm ca Iisus Hristos să ne ajute să hrănim lupul bun

și gândurile bune din noi!

Nu hrăni ceea ce nu contează!

Cultivă bunătatea, blândețea, pacea, bucuria, iubirea...

Ține-te cu dinții de har! Nu-l lăsa să plece!

Ștefan Popa