A scrie despre cărți, evenimente și creatorii lor este atributul criticului literar, recenzorului de carte, jurnalistului, dar și expresia empatiei, altruismului, a generozității. Gelu Dragoș le confirmă, încă o dată, prin recentul volum de "cronici", "Raftul lui Gelu". Cartea a apărut de curând la Editura "Casa Cărților" din Baia Mare. Este a 13-a din seria de autor, care, realizată în perioada 2010-2025, cuprinde volume de poezii (5), critică literară (3), știri și reportaje (2), comentarii politice (1), pedagogie (1), monografie (1).
Inspirați de "prologul" autorului la această antologie de
cronici literare intitulat " Măria Sa, Cuvântul scris...", ne place
să credem că Gelu Dragoș se află într-un moment "solstițian" al
vieții și activității, o etapă luminoasă, sub auspiciile participării
efervescente, ale conlucrării și comunicării. Sub semnul luminii solstițiene
este pus însuși cuvântul, cuvântul scris sub pecetea caligrafiei, pe care
dascălul Gelu Dragoș il apreciază/recunoaște ca generator al multor beneficii :
contribuie "la combaterea deficitului de atenție", antrenează și
activează "regiunile din creier responsabile de gândire, memorie și
limbaj...implicând în acest proces și creativitatea" etc. (pag.16). Deloc
surprinzător pentru cei ce cunoaștem pasiunea și dedicația sa în activitatea cu
elevii. Este un adevărat elogiu adus cuvântului scris prologul amintit și se
încheie revelator, retoric: "...cum aș fi putut scrie această destăinuire
solstițiană, dacă nu erau ele, cuvintele". (pag. 19).
Pe aceeași coordonată se înscrie și următoarea
destăinuire: "una dintre cele mai mari provocări ale mele este să-i învăț
pe copii să citească", să cultive scrisul de mână astăzi când tastarea îl
marginalizează, dacă nu cumva îl elimină de tot, în unele cazuri. Aduce un
convingător argument: magia scrisorilor adresate lui Moș Crăciun și farmecul
lor care nu s-ar naște în afara literelor scrise îngrijit, cu mâna, așezate în
pagină cu sentimentul că săvârșești un ritual, în atmosfera serilor de iarnă,
cu părinți și bunici alături. Încurajator, dar nu fără o urmă de nostalgie,
Gelu Dragoș îi consideră asociați pe părinți și bunici la bucuria învățării,
cititului, scrisului, a stimulării imaginației copiilor atunci când le pun în
mână o carte, le citesc și-i poartă prin lumea fascinantă a poveștilor.
Cu puterea cuvintelor, recenzorul de carte se "confesează" autorilor atunci când
le încredințează mesajul său la
lecturarea cărților lor. Ni s-a părut relevant - în contextul celor mai sus
afirmate privitor la cuvânt, la rolul și incidența sa - să aflăm în comentarii
și în textele autorilor prezentați în volumul "Raftul lui Gelu"
puncte de vedere. Le-am căutat cu acribie.
Ni s-a dezvăluit că, voluntar sau nu, în textele selectate și în
comentarii apare, ca un spot de lumină, cuvântul, dictonul, aforismul...uneori
chiar din titluri: "Sandu Frunză și cuvintele lui devoratoare",
"Alexandru Petria scrie având ca principiu dictonul <<fiecare cu
ploaia lui>>", "Ioan Astalus sau frumusețea prin vorbire, artă
și faptă ". Vasile Bele, scriitor
prolific, autor al volumului "Poezie- Portrete literare- Acrostihuri-Triolet-Tautogramă"
este preocupat să stârnească, prin interesul pentru tautogramă, căutarea prin
dicționare, activarea cuvintelor din marea masă a vocabularului. Adeseori, în
contexte originale, reapare cunoscuta definiție a poeziei ca joc de cuvinte,
eliberator: " Mă joc cu cuvintele ce smulse din mine mă dor(...) Netrădat
de cuvinte-ncerc să revin dintr-un chin ce nu se mai gată (...) o mie de
silabe, cuvinte se-nșiră din nou cu puritatea de fată", spune Flaviu
Mihali în poezia " Cel mai iubit dintre poeți ". O "muzică a
slovelor" este poezia pentru George Petrovai, cuvântul este cărămidă care
asigură trăinicia poemului la Ștefan Cămărașu: " ...să faci / toate masurătorile/
astfel încât niciun cuvânt/ dintre zidurile lui/ să nu însemne tăcere și
resemnare". Recunoștința, prețuirea, croiul pentru portretele iubirii tot
cuvântul le asigură, pare a spune Ioan Romeo Roșiianu : "...prietenii
așteaptă să mă-ncânt/ pe metereze de suflet și cuvânt...",
"...lacrima-i pustie/ eu încerc din slove să cioplesc/ haina potrivită ție...".
Ni s-au relevat și alte pasaje semnificative.
Conchidem însă cu invitația la lectură, la lectura" Raftului..." si nu numai, cu convingerea că multe sunt biruințele pe care
ni le dezvăluie cititul și le putem
obține în călătoria spre tainele cuvântului.
Prof. Lotica VAIDA
2 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu