Un călător descoperă Baia Mare

                                                          de Gheorghe Pârja 

 Sunt tot mai rare notele de drum, deși se călătorește foarte mult. Am citit, în vremea mea, cu mare interes cărțile lui Octavian Paler despre locurile pe unde a trecut. Nu sunt simple impresii de drumeție, ci adevărate lecții de istorie, cultură, ori mitologie, cu învățăminte cuceritoare. Ori neuitata carte a lui Romulus Rusan, „America ogarului cenușiu”, din care am aflat câte ceva din interiorul Americii, dar și constatări inedite din ocolul dat râvnitului continent. Cartea a fost documentată în vremea în care călătoria pe drumuri lungi era un privilegiu. Și multe alte cărți din care cunoșteam lumea stând pe loc.

Pentru mine, reportajul este ochiul magic cu care este privită realitatea. Care m-a preocupat în profesia mea. De aceea am remarcat însemnarea călătorului care a fost recent în Baia Mare. Confrații din județ scriu despre Baia Mare, psihologia locuitorilor, doleanțele lor. Și, Doamne, câte sunt! Dar să nu uit de călătorul nostru. A ajuns pentru prima oară în Baia Mare. După ce a văzut Parisul de vreo cinci ori, iar Roma de două ori. A ajuns în nordul Transilvaniei. În drum spre noi, a mai făcut două opriri, la Sibiu și Cluj-Napoca. Impresii admirabile despre cele două popasuri.
Ajuns la Baia Mare, călătorul nostru trage la un hotel-restaurant cu specific medieval, la intrarea în oraș. După formalitățile de rigoare pentru cazare, gazdele l-au invitat pe omul nostru la un pahar de ospeție. Aici și-a dat seama de circulația banilor. În comparație cu cele două orașe prin care a trecut, aici, la Baia Mare, prețul este mult mai mic. Călătorul a fost martor și la o degustare de vinuri, la o atmosferă care l-a impresionat. A doua zi dimineață a avut câteva ore pentru a descoperi orașul. Constată că este un oraș aerisit, în proces de reabilitare. Mă opresc aici, deoarece călătorul nostru, cu o ședere de câteva ore în oraș, face aprecieri reale, istorice până la un punct, dar subiective în contextul actual.
Constată că centrul vechi, cică moștenit de la administrația maghiară, are sens, este unitar, se învârte în jurul unei piețe, unde se concentrează și câteva terase, restaurante, magazine și chiar un anticariat, ce părea să fie deținut de un maghiar, care vorbea la telefon. I s-a părut fabulos ca în centrul unei reședințe de județ să mai supraviețuiască o asemenea instituție a memoriei vechi. Arhitectura românească este destul de haotică, crede omul nostru. Aici am multe de spus. Data viitoare, domnule călător, e bine să vă sfătuiți cu cei cunoscători în istorie și urbanism băimărean. Și apoi dați liber condeiului. Dar respect aprecierile subiective ale călătorului.
Mai constată scriitorul nostru că în Baia Mare este editată revista Nord Literar, în condiții grafice deosebite, finanțată de către Consiliul Județean Maramureș. Omul nostru a devenit brusc gelos, deoarece Consiliul Județean Prahova, de care îl leagă multe sentimente, nu manifestă deloc astfel de apetențe culturale, într-un județ cu tradiții culturale, care au marcat istoria culturii române. Zic eu, de la Caragiale, la Nichita Stănescu. Și foarte multe valori incontestabile. Plimbându-se pe malul curatului râu Săsar, încărcat cu o sacoșă cu mezeluri locale, s-a întâlnit cu o brigadă mobilă de evanghelizare.
Călătorul nostru așa-i numește pe adolescenții din străfundurile Americii, poate chiar din mormonul stat Utah, trimiși de bisericile lor neoprotestante să recruteze noi miei și oi în lume. Recunoaște că nu-i simpatizează și se întreabă de ce nu merg în Arabia Saudită, Siria sau Iran să facă acest lucru, dacă au curaj și dorință de martiriu. Este abordat de cei trei membri ai grupului. Vrem să discutăm cu tine! Nu am timp, nu sunt de aici!, le-a răspuns călătorul. Replica i-a făcut să nu mai fie atât de insistenți. Așa că omul și-a continuat plimbarea, admirând Săsarul, care este acum curat, bucurându-se de soarele care părea a fi la început de primăvară.
Cam așa sunt impresiile călătorului. Spiritul de observație al celui care trece pentru prima oară prin poarta orașului nostru. Dar cine este călătorul? Este domnul Codruț Constantinescu, istoric și scriitor. A absolvit Facultatea de istorie din cadrul Universității din București, specializat în istorie contemporană. Studii în Danemarca și Elveția. Cu bogată activitate publicistică în revistele culturale din țară. Cea mai recentă carte publicată este Pasageri prin amintiri (Editura RAO, 2023). Reportajul cu secvențe din Baia Mare a apărut în revista DILEMA, din acest decembrie. Suntem vechi, domnilor! De aceea vă prețuiesc și vă citesc.