Instalarea Rheinmetall în România, masivă, odată cu
programul SAFE, e un punct de inflexiune în geopolitica românească.
Germania, putere majoră europeană, este una medie la
nivel mondial.
Întrebarea, aparent fără răspuns deocamdată, este:
se va instala Germania în România ca vector atlantist sau ca vector
eurasianist?
Germania, ca putere medie, nu poate juca decât ca
pion al unei puteri globale de prim rang: SUA sau alianța Rusia-China. Nu
există alternativă… (M. Thatcher).
Lecția interbelică se repetă: Germania, ca putere
dominantă a centrului Europei, nu a putut fi tolerată de puterile excentrice
ale continentului: pe de o parte, SUA, continuare a interesului maritim al
insulei britanice, pe de altă parte Rusia, extremitatea estică a Europei care
aspira la statutul de nouă Romă, deci de capitală a unei Europe întregi,
privită dinspre Est…
Spre deosebire de perioada interbelică, „Germania
eurasianistă” are azi de partea ei Rusia și China, în locul Japoniei, care nu a
depășit niciodată aria asiatică în expansiunea ei spre est. China este deja
instalată în insula britanică și în Balcani!
În plus, Franța gaullistă de azi este mult mai
atașată de proiectul eurasianist decât Franța interbelică – cea din urmă,
tremurând din cauza „complexului german”, era obligată să se alieze, contrar
logicii continentaliste, cu o Americă și o Anglie ce visau distrugerea
Germaniei și, indirect, a legăturii eurasianiste a Germaniei cu Rusia.
Franța de azi e mai antiamericană decât o recomandă
puterea ei reală și decât o recomandă alianța cu Germania. Un potențial pe care
nici China nu se grăbește să-l vădească, din motive obiective.
India care face probleme BRICS este cea mai mare
putere globală neglijabilă a momentului…
A ține cont de India ezitantă înseamnă a bloca
procesul geopolitic inevitabil.
Așadar, dacă, așa cum pare, Germania va domina
România, nu o va putea face decât ca putere continentalistă ce se ridică peste
naufragiul puterilor maritime cândva amenințătoare. Lecția iraniană e clară.
România? Căderea guvernului Bolojan va fi un
sacrificiu tactic (dar va fi?) pentru a asigura noul impuls al europenizării de
tip nou a țării, care, dacă scenariul de mai sus e corect, e sinonim cu o
detașare de atlantism și o intrare în logica de „tip Kondratiev” a
eurasianismului.
Evident, procesele se vor desfășura în logica
înșelătoare a unor concepte oferite consumului public: „valori europene”,
„parteneriat strategic”, „amenințare rusească”, „fascism”, „legionarism”,
„democrație vibrantă”, „lume liberă” etc.
Autor:
Cristi Pantelimon
Sursa:
Estica News

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu