Culcuş îţi fac în mine ca lămpii în firidă,
clipa se alungeşte-ntr-atîta că mi-e greu
să o cuprind şi demn, nici pe departe,
de a-ţi lega sandaua nu sînt eu.
Tu îţi întinzi piciorul, mă aplec
să desluşesc în ape-al urmei rit.
Pentru-a închide cercul le ajung
cele ce vin pe cele ce-au pierit.
Şi se dilată timpul ca sabia în teacă,
prin frunte-mi trece-un corn de inorog.
Ca un pescar ce şi-a pierdut norocul
ajung pe malul mării şi mă rog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu