Dupa bureți
E iunie, a plouat și s-au făcut bureti în pădure;
Bureți albi, usturoi - printre frunze și ierburi -
O, ce bucurie să-i aflu, dar și ce-ntristare,
Caci nu mai ești tu acasă, de ei să te bucuri...
Victorii, câștiguri...n-au rost fără tine !
Sunt fragi pe cărare, cum ți-aș mai face-un buchet !
În tăcerea pădurii filosofam despre viață,
Te vedeam truditoare și-așa grijulie !
Cum așezai tu casa, cum m-așteptai să vin,
Ce inimă vitează aveai printre copii !
Nimic din toate astea pădurea nu le știe,
Imașu-i plin de vite, lucrează utilaje...
Noroc să prind în cale dragi flori de sânziene:
Mireazma lor mă duce-n cotloane de alean.
Ajung cu bine-acasă și îmi deșert buretii -
Pereții-s în mirare și, singur în odaie,
Mă nărui în tristețe ca o livadă pe rod
Tăiată fără milă de ferăstrae...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu