Iluzia retroactivității

(Ca să priceapă toți trotinetiștii habarniști, deveniți peste noapte experți în Drept Constituțional)

Doamne, ce agitație astăzi în presă și în mediul online despre recenta decizie a CCR privind legea ANI, readusă efervescent în prim-plan de situația primarului municipiului Timișoara!

Peste noapte, toată lumea a dobândit o expertiză subită în drept constituțional, aruncând verdicte absolute despre cum noua prevedere legală ar încălca grav principiul neretroactivității.

​Pentru a aduce claritate, trebuie să ieșim din zona de opinie pură, unde domină emoția, și să apelăm la rigoarea dreptului. Conform jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a analizei aprofundate existenta în doctrina de specialitate, integritatea în funcția publică nu este un concept politic flexibil, ci o obligație legală imperativă.

În sens strict juridic, integritatea impune exercitarea demnității publice exclusiv cu obiectivitate, independență și imparțialitate. Scopul acestei rigori este garantarea preeminenței interesului public asupra oricărui interes privat sau partizan.

​Astăzi, instanța de contencios constituțional a validat o prevedere esențială, și anume că persoana declarată anterior într-un conflict de interese sau într-o stare de incompatibilitate va trebui să elibereze funcția publică ocupată (cea cu privire la care s-a constatat starea de conflict de interese/incompatibilitate) în termen de 30 de zile de la publicarea noii legi în Monitorul Oficial.

Imediat, vocile din spațiul public au acuzat o aplicare retroactivă a legii.

​De ce este constituțional acest text și de ce nu încalcă principiul neretroactivității? Răspunsul rezidă în distincția fundamentală, consolidată în dreptul public, dintre aplicarea retroactivă a legii (facta praeterita) și aplicarea ei imediată situațiilor juridice aflate în curs de desfășurare (facta pendentia).

​Noua reglementare nu se întoarce în trecut pentru a reevalua faptele care au generat incompatibilitatea/conflictul de interese și nici nu aplică o sancțiune pentru trecut.

Starea de conflict de interese a fost deja constatată. Ceea ce face noua lege este să reglementeze efectele viitoare ale acestei stări asupra unui mandat aflat în curs. Exercitarea unei funcții publice este o situație juridică continuă.

Legiuitorul are dreptul constituțional suveran de a stabili și de a modifica cerințele de integritate pentru ocuparea sau menținerea unei funcții publice. Atunci când o face, noile condiții se aplică imediat mandatelor în derulare, strict pentru viitor (ex nunc), începând cu intrarea în vigoare a legii.

A impune eliberarea funcției în 30 de zile nu este o retroactivitate, ci asigurarea faptului că funcția publică nu mai este exercitată de o persoană care nu mai îndeplinește, în prezent, standardele legale de integritate.

​Dincolo de zgomotul de fond, merită să ne oprim asupra unei întrebări mult mai profunde: Cine spune, de fapt, dreptul?

​Oare interpretarea normelor de integritate și a arhitecturii constituționale mai aparține celor care le stăpânesc la nivel profesional prin studiu, rigoare analitică și practică judiciară sau a devenit proprietatea tuturor celor care, pur și simplu, știu să scrie pe o rețea de socializare?

Evaluarea unui text legal necesită rigoare, nu simpatii sau antipatii politice.

(Ciprian Tița, pe Facebook)