Ne-am apropiat sufletește în urmă cu câteva decenii, când, de 1 Mai, am fost invitat la ultima zăpadă a anului, pentru a participa la Cupa veteranilor la schi, în organizarea SALVAMONT. Locul concursului: pârtia de pe Boriște, situată pe versantul nordic al masivului Igniș. După concurs, am schiat printre fagi și brazi până-n Izvoare, la cabana salvamontiștilor, unde prietenul Costin ne aștepta cu gulaș, tocăniță, horincă și vin fiert. An de an, urcam iar la Boriște și ”filmul” se repeta. Acolo am legat prietenie cu Laci, omul blajin, cu vorba mereu bună pe buze, gata mereu să învețe tinerii să schieze și să se orienteze pe munte. A fost unul dintre acei montaniarzi care au înființat SALVAMONT Maramureș. Vorbea cu mult drag și pasiune despre frumusețea muntelui. Fotografia pe care o atașez acestui text este din anul 2012, când, întâmplător, ne-am întâlnit la poalele Ignișului, în Rezervația Fosiliferă ”Răzvan Givulescu” din Groapele Chiuzbăii. Cu cât drag și cu câtă știință mi-a vorbit iar despre muntele cel mai iubit de el, Igniș, la poalele căruia, în Ferneziu, avea și casa. Îmi va fi dor de tine, Laci. Știu că acolo unde sufletul tău călătorește va căuta în continuare frumusețea inegalabilă a muntelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu