O vârstă la care, dacă mă uit în urmă, am destule motive să mă opresc pentru o clipă și să spun: Mulțumesc, Doamne!
Astăzi mai adaug un an celor mulți pe care i-am adunat. Nu mi-a fost întotdeauna ușor și, dacă privesc în urmă, sunt momente în care mă mir eu însumi cât drum am reușit să străbat. Am cunoscut lipsuri, încercări, dezamăgiri, dar și bucurii, împliniri și oameni care mi-au făcut viața mai frumoasă.
Am învățat, poate mai mult din greutăți decât din izbânzi, că nu trebuie să renunți, că demnitatea nu se negociază și că fiecare zi merită trăită cu rost.
Nu vreau să fac bilanțuri și nici să înșir realizări. Viața nu se măsoară în diplome, funcții, articole și cărți publicate, sau distanțe străbătute pe glob. Se măsoară, cred, în oamenii pe care i-ai întâlnit, în binele pe care ai reușit să-l faci, în prieteniile păstrate și în amintirile care îți încălzesc sufletul.
Iar eu am avut norocul să întâlnesc foarte mulți oameni. Unii mi-au fost aproape în viața de zi cu zi, alții mi-au devenit prieteni prin scris, prin gânduri împărtășite, printr-un simplu comentariu sau printr-un semn de apreciere. Mulți poate că nu m-au întâlnit niciodată, dar simt că ne cunoaștem.
Vouă, tuturor celor care îmi sunteți aproape, celor care mă citiți, mă urmăriți, mă încurajați sau pur și simplu vă opriți uneori asupra unui gând scris de mine, vreau să vă spun un sincer și mare MULȚUMESC!
La 75 de ani nu-mi doresc lucruri extraordinare. Îmi doresc sănătate, liniște, puterea de a rămâne același om, curiozitatea de a descoperi noul, bucuria de a scrie și răgazul de a mă bucura de familie, de cei atât de dragi mie.
Nu știu câți ani mai sunt înainte, dar nici nu vreau să-i număr. Pare ciudat, dar chiar nu mă interesează durata. Vreau să mă simt liber, să spun ce gândesc, să fac ce vreau, să mă duc și să văd locuri pe care le-am cunoscut doar din cărți și din vise. Vreau să-i trăiesc.
Cu recunoștință pentru cei care au fost, cu dragoste pentru cei care sunt și cu speranță pentru ceea ce va mai veni.
75 de ani... Nu sunt puțini. Dar, câtă vreme mai avem ceva de spus, ceva de dăruit și oameni cărora să le spunem „mă bucur că sunteți în viața mea”, povestea merge mai departe!
Vă îmbrățișez cu drag și vă mulțumesc că faceți parte din povestea mea!
Grigore CIASCAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu