PNL și PNL și USR, o logodnă ce riscă să se rupă înainte de nuntă...

 

PNL și PNL și USR, o logodnă ce riscă să se rupă înainte de nuntă. Oare cine va purta pantalonii în familie?

PNL și USR au descoperit, și înainte, și după ce au ajuns în opoziție, că au multe lucruri în comun și că România ar avea nevoie de o mare alianță reformistă. Au început să vorbească despre viitor, despre colaborare, despre liste comune și despre o guvernare fără PSD și AUR.

Căsătorie politică în toată regula. Numai că, înainte de nuntă, viitorii soți se ceartă tot mai tare și în văzul lumii pe detalii deloc minore: cine va fi capul familiei, cine va lua deciziile, cît de egală va fi relația și, mai ales, cine va avea dreptul să aleagă muzica.

În acest punct, declarațiile publice seamănă mai degrabă cu o ședință de negociere matrimonială în care fiecare partener își prezintă condițiile înainte să accepte să spună „da”.

Ionuț Moșteanu, de la USR, a ieșit cu un mesaj în care avertizează că „sistemul securistoid” va încerca să împiedice o alianță între USR și PNL, subliniind că Ilie Bolojan este singura garanție că liberalii vor marginaliza vechile reflexe de colaborare cu PSD. Moșteanu vorbește despre conflicte locale care vor fi amplificate, declarații controversate transformate în scandaluri și despre încercări de a-i speria pe useriști că vor fi înghițiți de PNL, iar pe liberali că vor fi „userizați”.

Siegfried Mureșan, de la PNL, a venit aproape simultan cu un mesaj asemănător. Cei care vor să țină România pe loc, spune el, vor încerca să divizeze cele două partide, spunîndu-le liberalilor că se userizează și useriștilor că se penelizează. Pînă aici, lucrurile par simple.

Doi parteneri care se iubesc politic, au un proiect comun și sunt hotărîți să nu lase pe nimeni să le strice relația. Numai că, în paralel, au început să apară și declarațiile care arată că această căsătorie nu va fi chiar una liniștită. Și, să vezi ciudățenie, ele vin in interiorul, nu din afara celor două partide

Ciprian Ciucu, unul dintre liderii importanți ai PNL și un apropiat al lui Bolojan, a descris USR drept „un partid de agitați, care contestă orice, oricînd, în orice context, şi se contestă pînă şi unii pe alţii”. În același context, liberalul a prezentat PNL drept „singurul partid normal la cap” din România. Cu alte cuvinte, liberalii par să le spună viitorilor parteneri că sunt bineveniți în familie, dar să nu se aștepte să conducă gospodăria.

Reacția USR nu a întîrziat. Clotilde Armand a ironizat pe Facebook declarațiile lui Ciucu, întrebînd dacă normalitatea înseamnă să guvernezi cu PSD oricînd și cu orice preț. Și a adăugat că a văzut meduze cu mai multă coloană vertebrală, decît cei de la PNL. Urîtă lovitură!

Dacă Siegfried Mureșan încearcă să stingă focul, Ciprian Ciucu aruncă lemne pe el, iar Clotilde Armand vine cu benzină premium. În tot acest timp, Ionuț Moșteanu ne explică faptul că incendiul este provocat de sistemul care nu vrea să-i vadă pe cei doi parteneri împreună. Aici apare o întrebare legitimă: dacă toate aceste conflicte sunt doar opera adversarilor, de ce tocmai liderii celor două partide contribuie atît de activ la ele?

Cine va fi capul familiei? Dincolo de schimbul de replici, problema pare să fie mult mai serioasă decît orgoliile unor politicieni. PNL și USR au început să vorbească apăsat despre o colaborare pentru alegerile din 2028, inclusiv despre posibilitatea unor liste comune și despre construirea unui pol reformist. Dar, înainte să stabilească programul de guvernare, trebuie să lămurească cine va conduce această construcție și care ar fi paritatea.

PNL este un partid sensibil mai mare decît USR, cu o infrastructură teritorială net superioară și cu o reprezentare electorală proporțională. În condițiile în care liberalii au aproximativ 50% mai multă forță electorală decît useriștii, pretenția emisă de USR la recentul congres a unei egalități depline pe listele electorale ridică o problemă evidentă. Egalitatea în dreptul de a negocia este una. Egalitatea la împărțirea locurilor pe liste, a primăriilor, a ministerelor și a funcțiilor parlamentare este cu totul altceva.

O altă problemă care complică relația este candidatul la prezidențiale: Ilie „Sărăcie” Bolojan a fost prezentat în repetate rînduri drept una dintre cele mai bune soluții pentru viitorul pol reformist. Pentru liberali, el reprezintă liderul capabil să transforme PNL într-o alternativă credibilă la vechile formule politice. Pentru USR, Bolojan este, potrivit lui Moșteanu, garanția că liberalii nu se vor întoarce la colaborarea cu PSD.

Dar, în timp ce Bolojan este ridicat pe piedestalul reformismului, salvatorul patriei cum a tot zis Dogioiu ani de-a rîndul, Cristian Ghinea a început să vorbească despre Diana Buzoianu drept o posibilă candidată la prezidențiale. (Dacă am fi malițioși, am spune că ar fi șansa ei ca, după ce a golit lacurile de acumulare, să golească întreaga Românie. Dar nu suntem!)

Nu este un anunț oficial de candidatură, dar nici o simplă conversație despre vreme, mai ales că Ghinea e o voce mai grea în USR decît cred mulți. În politică, atunci cînd un nume este lansat public, de obicei există un motiv.

USR pare să transmită limpede că nu acceptă automat ca PNL să desemneze candidatul prezidențial al viitoarei alianțe, amintind de ciondăneala PNL-PD din 2003-2004, ori de cea din USL. Dacă Bolojan este candidatul natural al liberalilor, useriștii vor să arate că au și ei o variantă.

Este posibil ca Diana Buzoianu să fie doar un nume de test, lansat pentru a măsura reacțiile și pentru a pregăti o negociere ulterioară. Dar poate fi și semnalul unei ambiții mai mari: USR nu vrea să fie doar partidul care îl susține pe Bolojan, ci unul care participă la stabilirea regulilor și a liderilor viitoarei construcții politice.

Aici se află una dintre contradicțiile cele mai interesante. USR îl prezintă pe Bolojan drept garanția alianței, dar, în același timp, începe să exploreze posibilitatea unei alternative prezidențiale proprii.

PNL nu vrea să fie „userizat”, iar USR nu vrea să fie înghițit de liberali. Ambele partide vor să colaboreze, dar niciunul nu vrea să renunțe la propria identitate sau la pretențiile de conducere. Poate că, într-adevăr, există adversari interesați să împiedice această alianță.

Dar ar fi naiv să credem că toate problemele dintre cele două partide sunt inventate de „sistem”. Diferențele de interese sunt reale, iar ambițiile politice nu dispar doar pentru că două formațiuni descoperă că au un adversar comun.

În fond, o alianță electorală nu se construiește doar cu declarații despre binele României. Se construiește cu liste, candidaturi, funcții, primari, bani și procente. Iar acolo, romantismul politic se termină de obicei destul de repede. PNL și USR au anunțat că vor să se căsătorească. Deocamdată, însă, se ceartă pe cine va fi capul familiei, cine va avea mai multe drepturi și cine va plăti factura.

Nunta dedicată viitoarelor alegeri este încă departe. Dar, dacă negocierile continuă în ritmul acesta, există riscul ca viitorii miri să ajungă la altar deja obosiți de certurile dinaintea căsătoriei.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: Redacția 9