Lăsați-mă prieteni
(care-mi sunteți ,,prieteni")
cules din zâmbetul rătăcit
în brațele cuvântului prins
în tăcere de catifea.
Indiferent de prețul dreptății
eu merg să îmi mărturisesc
păcatul tinereții în limpezimea
mirului trimisă în dragoste...
Lăsați-mă, prieteni, să îmi
construiesc libertatea șoaptelor
promise în refrenul iertării
și în seara adevărului.
Autor: Vasile Bele
Am citit si recitit poezia! N-are nici o idee poetica! Sunt cuvinte aruncate ala-n -dala, fara noima si adancime poetica! Fara talent autentic! Regret ca proprietarul blogului Moara lui Gelu promoveaza asemenea NON poezii! Daca o faci pe prietenie, pe bani, pe alte interese, te inteleg, dar te compromiti cu asa de non-valoare poeti contemporani. Personal daca as avea o revista nu l-as publica sohan! Ha, ha, ha, ce-mi vine sa rad de voi, gasca de non literati!
RăspundețiȘtergere