Ochiul de lumină din sfârcul oglinzii

Am fost la tămăduitoarea de pe strada viitorului, colț cu aleea trecutului să-mi ghicească-n ochiul  de lumină.

Și s-a pus mandra pe ghicit de nu pridideam cu de acord (urile).

Cică... m-aș apropia de 73 de ani și nimeni nu-mi dă 97.

Păi cam așa este, nimeni nu-mi dă, toți vor să ia.

Adevărat ar fi faptul că mi-am dat de lucru până pe la vreo 98 de bucăți întregi. Rămâne să vedem, așa că, stați cu ochii pe mine. Măcar cu un ochi. Ochiul de lumină n-o minte pe babă și zice că nici pe mine.

Ochi de lumină în ochi de oglindă. Asta văd când merg să-mi respect contractul cu bătrâna oglindă. Nu-l respect, mă pocește, de parcă n-ar fi suficient cât m-a pocit pana acum.

Pe lângă faptul că nu mă mai recunosc, mi-a pus și burtă de nu mai văd... vârfurile pantofilor

-Și ce vrei să fac acum, măi ochi de lumină?

Să mă operez?

Păi sunt nebun.

Mi-a pus viața mască rigidă și mi-a căzut frumusețea de pământ, ba, a și fugit.

La colțul terasei mi-a-nflorit nalba. Era floarea preferată a mamei.

Uite că-n ochiul de lumină mi-am amintit de mama.

Dar tata?

Sigur stă la taclale cu Domnul.

Frigul mușcă din floarea vieții care refuză să înghețe.

Și zăpada o iubesc, dar să vină mai târziu o țâră, mai am mult de prășit.

Un ecou surd se repede-n urechea ochiului de lumină. Tunetele care mă tot încing nu-l trezesc.

Este surd ecoul.

Un miros de bureți aleargă-ncet pe fruntea ochiului de lumină din fruntea oglinzii.

Și mai vine unul de fragi, altul de căpșuni sălbatice, apoi unul de... Doamne-ajută.

Și-i tot dau cu Doamne-ajută, deși știu că nu mă ajută Domnul decât cu ce merit.

Ce merit, aia îmi dă.

Atât și nimic mai mult.

Degeaba ne repezim la schituri, mânăstiri ori biserici bătrâne, limba clopotului ne spune că ce merităm, aia primim.

Degeaba facem rugăciuni domolitoare acasă și cu un ochi umblăm după ispite.

Ce merităm, aia primim.

Degeaba ținem posturi și ne lăudăm cu asta, iar când scăpăm de ele ne repezim în brațele păcatelor dulci.

Așa facem, așa primim, îmi spune discret ochiul luminii din oglinda „particoleră”.

Un ochi de lumină mă urmărește, mă supraveghează și mă ghidează.

Este ochiul oglinzii mele și ce el spune, chiar dacă nu-mi convine de multe ori, mereu mi se întâmplă să rămân singur cu mine, omul păcătos.

Oare n-am de ales?

Să spună el, ochiul de lmină al oglinzii mele doldora de ani!

 

Puiu RĂDUCAN

06072024-B. Olănești