zidurile ard aşteptând noaptea muştele fac şpagaturi lascive
lumea stă în nemişcare limbile clopotului bat de 12 fix
copacii cu coroane sferice nici ei nu se simt prea bine
canicula invadează larma de altădată a copiilor pe uliţă
norii doar ne zâmbesc în loc să ne trimită lacrimi ce
spectacol macabru
ies afară şi mă simt ca-ntr-o baie de aburi nimic nu se
mişcă nimic nu se aude
doar bătăile încete ale inimii mele şi suflul greu e iulie
19 e regim de cod galben
intru din nou în casă şi butonez vechiul televizor
în fapt mai devreme sau mai tîrziu tot la fotbal ajungem
îmi amintesc ce greu îi merge la iarba din grind e canicula
africană în românia
porumbul din prunduţ arată ca oastea lui napoleon după
waterloo
stau şi mă întreb dacă s-au schimbat meridianele şi paralele
pământului
ori dumnezeu trimite încet foametea trăită de labiş în
munţii carpaţi
soarele încă mai trimite razele lui fierbinţi cu un sadism
extraordinar
răsuflu greu tot mai greu mă cuprinde oboseala somnul şi
frica
noroc de camioanele cu balastru ce-mi zguduie casa şi patul
înjur apoi pornesc ventilatorul cu toate-i că-i cinci
după-masă
mai trece un ceas şi parcă soarele se mai linişteşte am
scăpat de infern
soarele curge spre pământ de trei săptămâni fără-ncetare
iar noi ne simţim ca în fosta topitorie de in din ulmeni
vine noaptea mult aşteptată dar urmează o nouă zi ca o
căldare cu apă fiartă
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu