Canicula

zidurile ard aşteptând noaptea muştele fac şpagaturi lascive

lumea stă în nemişcare limbile clopotului bat de 12 fix

copacii cu coroane sferice nici ei nu se simt prea bine

canicula invadează larma de altădată a copiilor pe uliţă

norii doar ne zâmbesc în loc să ne trimită lacrimi ce spectacol macabru

ies afară şi mă simt ca-ntr-o baie de aburi nimic nu se mişcă nimic nu se aude

doar bătăile încete ale inimii mele şi suflul greu e iulie 19 e regim de cod galben

intru din nou în casă şi butonez vechiul televizor

în fapt mai devreme sau mai tîrziu tot la fotbal ajungem

îmi amintesc ce greu îi merge la iarba din grind e canicula africană în românia

porumbul din prunduţ arată ca oastea lui napoleon după waterloo

stau şi mă întreb dacă s-au schimbat meridianele şi paralele pământului

ori dumnezeu trimite încet foametea trăită de labiş în munţii carpaţi

soarele încă mai trimite razele lui fierbinţi cu un sadism extraordinar

răsuflu greu tot mai greu mă cuprinde oboseala somnul şi frica

noroc de camioanele cu balastru ce-mi zguduie casa şi patul

înjur apoi pornesc ventilatorul cu toate-i că-i cinci după-masă

mai trece un ceas şi parcă soarele se mai linişteşte am scăpat de infern

soarele curge spre pământ de trei săptămâni fără-ncetare

iar noi ne simţim ca în fosta topitorie de in din ulmeni

vine noaptea mult aşteptată dar urmează o nouă zi ca o căldare cu apă fiartă

                                                                          Gelu DRAGOŞ